Introspectie

Sa mergem... sa pasim... in cuvinte... in imagini... sa mergem! Sa ne plimbam prin prezent trecut si viitor... sa ne amintim... sa facem planuri... sa ne oprim si sa visam...Din efemer in efemerul mare...Sa ne purtam aiurea... sa ne gandim amar Sa ploua peste mine intelepciunea vietii...Si-apoi sa uit de lume... si sa pasesc in har.s-astept in taina clipa dorintelor haine in care nazuinta in vis s-a prefacut si sa-nteleg chiemarea din tainele divine ca sa fiu iarasi eul cel mort, cel de demult! O dac-ar fi sa-mi pese si dac-ar fi sa fiu Sa stiu ce orizonturi mai sus de ceruri sunt Sa inteleg din maretia candretilor divine Si sa pasesc in clipa care s-a dus de mult... O clipa, numai una... de s-ar intoarce iara Cu mii de lacrimi iarasi pe drum i-as spune: pleci! Si nu un drum aiurea sa merg pe-aleea lumii Ci doar din efemer... sa merg spre-acel incert. Nu sunt mai mult de-atata... un om... nimic mai mult! Un om care nu stie pentru ce traieste, dar stie pentru ce moare. Un om care nu isi intelege trecutul, prezentul sau viitorul, dar care se increde intr-un Dumnezeu mai mare decat puterea lui de intelegere. Sunt un om... atata! Un om purtat de vant... de dorinte de nazuinte... atat de usor de impreionat... atat de greu de iubit... atat de ... atat de ... atat de...  om!  Un om care iubeste uite-atat! Un om care vede uite-atat! Un om care ... si cuvintele se curma in tacere.  Ce sunt? Un copil, plin de teama, care se lupta in fiecare zi cu asta. Teama... de esec... de faliment... de ... de ... de ... . Si totul se inchieie intr-o tainica simfonie care tasneste ca o arteziana dintr-un suflet mic si gingas care nu stie ce este. Caci cine a putut sa vada vre-odata nasul lui Dumnezeu ca sa poata spune din ce e facuta suflarea Lui?  Si cine a-nteles vre-odata cum, dintr-un pumn de tarana, amestecata cu curcubeul, mana Lui divina a reusit sa transforme papalasca in celule vi... care simt... care traiesc... care dor? Ce sunt? Si-asta-i taina-n lume... anatomia-i prea putin. Ce sun? Cine-ar putea-ntelege? Eu, nu, tu? Poate... dac-ai vrea! Copil in taina purtat pe maini de Tata, oare ce esti tu astazi? Si… incotro te-nrepti? E doar o tainica-mpletire intre ce-ar trebui sa fiu… si ce-si doreste al meu suflet…  maine nu va mai fi!  Ajunge-acum, tu suflet tainic! … ca si-n desert dupa furtuna, rasare soarele… dar sti la fel de bine, ca-aici nici soarele nu-I bland!