~Gratia Domini~

Chestionar privind consumul specialitatilor de panificatie

2012-01-05T12:57:00.000+02:00

Chestionar privind consumul specialitatilor de panificatie: https://qtrial.qualtrics.com/SE/?SID=SV_71KkSq0dcPjGEGo poti sa ma ajuti cu un raspuns?

O imagine inedita despre dragoste

2011-05-22T11:45:00.000+03:00

Povesteam ieri cu doua prietene despre subiectul `noaptea nuntii` si cum una dintre ele are cate o parere despre orice, ca mine dealtfel… iar daca nu stie, intuieste, am inceput sa ma intreb ce cred eu despre toate astea. Cu provocarea intinsa, am inceput sa pun cap la cap lucrurle pe care le-am invatat in ultimii 4 ani, in articolul acesta despre doragoste si prietenie. Am ajuns la cateva concluzii:

1. Nu cred in dragoste la prima vedere - mi se pare pueril sa dezbat de ce `love comes softly!`

2. Nu cred in chimie – iubesti o persoana pentru ce este, fluturasii vin dupa ce se intampla in creier, nu in stomac.

3. Nu cred ca dragostea e suficienta – sintagme de genu … da ei se iubesc… etc. imi provoaca reactii alergice care se manifesta prin ironii acute. Dragostea nu e suficienta, nu tine de cald, nu tine de foame, nu tine de fericire.

4. Nu cred in cuceriri – mi se par de ordinul aberantului. Nu-mi place sa fiu `cucerita` si nici sa `cuceresc`. daca imi place o persoana, imi place pentru ce e, nu pentruca incearca sa-mi castige atentia prin 1001 metode ineficiente.

5. Nu cred in ideea de entertainment dating – nu-mi place sa fiu abordata ieftin, nici sa ies doar de dragul de a iesi – timpul meu este mai pretios decat atat.

6. Nu cred in etica intalnirilor – daca nu ai un motiv bun sa faci sau sa nu faci o chestie, mai devreme sau mai tarziu ai sa incalci principiile pe care altii ti le-au impus.

Ce pesimist… nu cred intr-o gramada mare de chestii… care sunt `in`, iar eu le consider `out`. De fapt nu-mi prea pasa, atata timp cat se vine la mine pentru sfaturi si nu merg eu la altii, inseamna ca ideile mele caudate, diferite, au un sambure de adevar in ele :) . Deci sa trecem la capitolul urmator… ce este de fapt… chestia asta controvestata… repet, e doar modul in care imi pun in ordine gandurile, nu o lectie de viata. Deci ce este dragostea?

1. Draostea este atunci cand un prieten te intreaba `poti sa?` si raspunsul tau este `da` inainte de a auzi intrebarea

2. Dragostea este atunci cand vezi ca cineva se indreapta spre prapastie cu 180 la ora sit e pui in drumul lui chiar daca se supara

3. Dragostea este atunci cand ai rabdare sa auzi pana la sfarsit ce are cineva de spus chiar daca ai mai auzit de 10 ori povestirea

4. Dragostea este atunci cand lumea ti-e intoarsa pe dos, si zambesti doar pentrua cineva te-a intrebat cum esti.

5. Dragostea este atunci cand n-ai timp, si totusi iti faci.

6. Dragostea este atunci cand sti ca esti departe, dar totusi esti aproape.

7. Dragostea este aceea care poate imbratisa de la distanta.

8. Dragostea este ceea ce te face sa vezi greselile unei personae si totusi s-o iubesti asa cum este.

9. Dragostea este atunci cand esti alaturi de o persoana chiar daca nu esti de-acord cu ea

10. Dragostea este atunci cand chiar daca te doare, mangai

11. Dragostea este atunci cand ierti inainte sa ti se ceara iertare

12. Dragostea este atunci cand sti ca oricat de jos ai cadea, este cineva sa te ridice.

13. Dragostea este atunci cand faci o tampenie, si ai curajul sa mergis a spui cuiva ce-ai facut, stiind ca nu te va certa, cit e va ajuta.

Insa dragostea nu este suficienta. Pe langa aceasta, exista respectul, compasiunea, intelegerea, increderea, pasiunea, etc.

To be continued…

Daddy, I remember... a broken`s heart story

2011-05-21T20:57:00.000+03:00

I remember me daddy when we used to be happy...
i remember me when i saw you ... so stranger...
i remember me when you brought that gun home, I was so nervous about holding it just thinking that I could kill with it.
i remember when you toke me to the army: you showed me a helicopter
i remember when you brought me to school: I`ve been late. But doesn`t matter, I spent my morning with YOU!
i remember when i traveled with you and with the bees
i remember how little I was... how you showed me how beautifull it was... and I belived it! it still remember the name of the plans... i still remember....
i remember when i grew up... how we used to drink our coffe in the morning, we were there just chating... speaking about sweet nothings... i don`t remeber a word... but i spent my time with you!
i remember every day when you were there: by my side... but you chose to leave!

memories... that`s all that left... memories and tears falling down my chicks...

Pacate de neiertat

2011-05-19T21:41:00.000+03:00

Fiecare din noi are pacatele sale `nobile`. La fel cum fiecare dintre noi are pacatele sale de neiertat, cele pe care nu le tolereaza nici in viata sa, dar nu le poate vedea nici in viata altora. Cu alte cuvinte, cele care il determina sa tina oameni la distant din cauza lor; sa ii catalogheze drept neimportanti. Am si eu pacatele mele de neiertat. Printre ele se numara barfa, lenea, delasarea si narcisismul. Da, singurele motive pentru care pot exclude o persoana din aria mea de interes.

Barfa… nu barfesc si nu-mi place sa stau in preasma persoanelor care fac asta. De ce? Pentruca atunci cand eram mica, si era asta un trend, la mine ajungeau ultima data barfele. Eram de-a dreptul anti talent la asta. Nu suportam barfitorii, ca mie imi spuneau ultima, iar ei nu ma suportau pe mine, ca aflam ultima si fugeam sa le spun. Déjà ii enervam. Nu mi-a luat mult sa invat sa-mi tin gura. Cu timpul am invatat ca tot ceea ce stiu poate sa-mi foloseasca, si ca informatia costa. Asadar, aveam acces la informative libera, avand reputatia omului care tace din gura!:)

Lenea, nu o support pentruca in fond sunt o lenesa notorie, care odata provocata, trece de la activitatile pe care le are de facut, la activitatile pe care nu le are de facut precum: pierderea timpului, pierderea padurii in favoarea copacilor, visatul cu ochii deschisi, etc. Ma atrag sporturi precum avioanele, x si o, si orice fel de video game existent pe piata (chiar daca affirm uneori ca iq meu e prea mic sa joc asa ceva, deep inside of my heart, stiu ca daca as incepe, probabil nu m-as mai lasa pana nu l-as termina, sic and l-as termina, m-ar apuca jalea). Insa un lucru nu support la oamenii din jur… sa se plictiseasca. Sa nu faca nimic. Sa le fie lene. Nu-mi place sa ma inconjor cu oameni care au activitatile enumerate mai sus (avioanele, x si o, si orice fel de video game existent pe piata) si nici oamenii carora le place sa faca nimic. Nu ma inconjor cu oameni cu astfel de activitati, si nu le tolerez nici la ei nici la mine.

Delasarea este arta de a face din ceva, nimic. Se concretizeaza prin inceperea lucrurilor si suspendarea lor fara vre-un rezultat. Nu-mi plac oamenii care n-au concluzii, care n-au pareri, care n-au idei. Nu-mi plac oamenii pro-activi, oamenii sumisivi si nici cei care nu au initiative personala. Nu-mi plac nici oamenii care tin cu dintii de parerile lor, desi ma distrez de minune cu ei in dezbateri (desi am parte mai rar de asa ceva, si nu cu oricine – pentruca in idée le dezagreez). Sunt oamenii negativisti, care nu stiu ca pot si nu vor sa stie ca pot, sau care stiu ca pot, insa li se pare prea greu sa ajunga unde vor. Nu-mi plac oamenii care au nevoie de discursuri motivationale la tot pasul si nici cei care nu stiu ce au de facut, sau pana unde vor merge cu ce au de facut.

Nu-mi plac narcisistii, cultul personallitatii, sau oamenii care sunt prea perfecti pentru cei din jur. Oamenii fara printipuri, sunt cei care vas a zica nu le au, zice Zoe Trahanache, daca nu ma insel in ` o scrisoare pierduta` Pana si oamenii nemaleabili, sobri si cu principii solide, sau fara ele, consider ca dau dovada de un narcissism de proportii. Cei care au principii solide, care nu le-ar calca pentru nimic in lume, alaturi de cei prea inteligenti ca sa aiba unele, consider ca sunt oameni cu care sa nu plec la drum. Din motive pe care nu mi le explic, nu pot suferi oamenii care se considera cei mai frumosi, cei mai destepti, si cei mai selecti. Poate de asta nu sunt o fire competitiva, eu nu concurez cu ceilalti, ci cu mine insami in a devein mai buna.

Concluzia? Iubesc toti oamenii, ins ape unii dintre ei ii iubesc de la distanta, fiindu-mi antipatici. Prietenii ii aleg prin autorselectie, pe de alta parte. Sunt o fire dificila, complexa, care are ceva de spus, care stie ce vrea, si incotro merge. Putini oameni stiu, si vor sa tina pasul cu mine, insa cei care vor asta, stiu ca vor fi acolo orice voi face. Ei ma suna doar sa ma intrebe ce mai fac, lor le pot spune ce gandesc sau ce vise am, cu ei pot plange, sau cu ei pot rade. Ei ma pot certa, critica, scoate din sarite, oftica, invata si ma pot vedea in pajama. Ei imi pot citi blogul privat (parte din ei), ma pot lua de urechi si ma pot spune lu mama – pentruca stiu ca numarul ei se termina cu 8, iar al meu cu 7. Ei stiu cate examene urmeaza sa pic, stiu ce proiecte urmeaza sa conduc si la ce urmeaza sa spun nu. Sunt oamenii pe care ii sun fara motiv, pe care ii caut doar pentruca imi e drag de ei si cu care ies la o poveste doar de dragul de a iesi cu ei. Sunt oamenii care imi fac viata mai frumoasa si pe care ii iubesc! Si care stiu asta! : )

Vise pe altar

2011-05-16T23:32:00.000+03:00

Vise, scopuri, idealuri… Fiecare le sadim cu atata insufletire, le udam, le sapam, incercam sa le pastram, sa le realizam, sa le aducem la viata din plasmuirea imaginatiei noastre. Faliment dupa faliment dupa faliment… cladeste-ti realizarile marete pe falimente. Insa ce se intampla atunci cand, realizezi ca visele tale sunt … gresite? Ce se intampla atunci cand vezi ca ti-ai dorit un lucru imposibil de realizat? Ce se intampla atunci cand in viata ta, lucrurile o iau pe un fagas neinteles? Te intrebi de ce… te zbati in propria-ti ipotenta, care nu poate da nastere niciunei plasmuiri a imaginatiei. Nu ajungi nici macar scriitor de mesaje de eroare la Microsoft… te zbati in medioctitate fara sa intelegi ce se intampla cu adevarat… sperand la o cariera mai mareata… fugind dupa faima, si incercand sa atingi o picatura din realizarile de-o viata a unui om. O imagine nobila… a unui om care incearca… si incearca… si din nou incearca. `Opriti-va copii din goana voastra/ Si stati o clipa sa ne judecam`… iti rasuna din nou si din nou. Mergi pe aceeasi alee si dintr-odata incepi sa intelegi… scopurile tale… scopurile tale… si inlauntrul tau un cutit se invarte necrutator… scopurile sunt ale tale. Doar ale tale. Tu nu esti capabil sa-ti oferi scopurile, nu vrei sa iti pierzi idealurile. Nu, sunt doar ale tale. Le imbratisezi cu amandoua mainile, in timp ce acestea iti gzarie cu indarjire sufletu-ti déjà fragil. De-odata in mintea ta apare ideea de Dumnezeu … ceva simti ca iti scapa printer degete… inlauntru strigi cu disperare, ca o vaduva dupa sotul mort de curand: `scopurile mele! Telurile mele! Idealurile mele! `. Te prabusesti in final sperand ca n-o sa te mai ridici. Sti ca ai ajuns la capatul puterilor. Ultima picatura de putere, de rabdare, de dorinta ti se scurge printer degete. Esti obsit. Ai vrea sa dormi o vesnicie sis a renunti. Cu ultimele puteri, te intorci la altarul care abea mai fumega… Il privesti pierdut si mahnit, ca si cum pana si pietrele cu care l-ai construit ar intelege … Te retragi langa altar si incepi sa rascolesti carbunii care sunt pe stinse. Schiopatand inca, te duci sa aduni inca un lemn din padurea de uscaturi… si inca unul… si inca unul… Dintr-odata, asa cum nu de putine ori Dumnezeu il viziteaza pe Avraam la altar, Dumnezeu iti face o vizita. Te ia de mana, te priveste in ochi, si iti arata unul din cei mai falnici copaci din padure. Te ridici temator, sit e indrepti spre cel mai adanc colt al sufletului tau. Tacere. Acea profunda tacere profunda de care Avraam si Isac au avut parte la urcarea muntelui Moria. Acel copac… Nu, nu acel copac… Pe el scria falnic… vise, scopuri, idealuri… Apuci cu vitejie toporul si incepi sa-l lovesti. Din transul sar aschii adanci, fiecare lovitura devine din ce in ce mai dureroasa… Iar intr-un final, cu un pocnet de victrie, copacul este rapus, iar tu, stai, zbatandu-te, privind cum falnicele tale idealuri sunt rapuse. Cu vitejie, incepi sa il spulberi bucata cu bucata, si sa il aranjezi frumos, radial, pe altar. Lemnele au inceput sa ia foc. Intr-un final rasufli usurat privind cum pe altar mocnesc visele tale. Da, le-ai adunat pe toate intr-un manunchi de lemne si acum ard intr-un foc imens. Privesti catre copacul abea taiat. Observi cum in locul sau, a rasarit un lujer… nu, nu e visul tau, nu e plasmuirea ta de imagnatie. Il privesti pe Dumnezeu in ochi inca odata… Da, ai inteles, e visul Lui. Doar jertfindu-ti visele pe altar poti implini visul lui Dumnezeu.

Captiv in idolatria carierei

2011-05-16T20:44:00.000+03:00

Sunt intr-o perioada in care incepe sa mi se contureze o imagine tot mai clara a voii lui Dumnezeu in viata mea. Sunt in perioada refomelor, perioada in care se schimba perceptia asupra lucrurilor. Pana mai ieri, scopul meu in viata era sa devin un manager de o calitate inexplicabila, pentruca asa intelegeam voia lui Dumnezeu. Nu, nu cariera in sine m-ar fi satisfacut, ci atingerea scopurilor personale, a tintelor alese, a scopurilor mele. Cariera imi era un scop in sine, asemenea altor scopuri precum: reputatie in domeniul de interes, respectful celor din jur, pentruca intotdeauna am spus ca vreau sa fiu respectata, nu iubita, si un mod de viata prin care sa inspir dorinta de munca si de ascensiune. Scopuri nobile, in sine, precum le vedeam, iar Dumnezeu, Dumnezeu urma sa fie mijlocul prin care urma sa-mi indeplinesc acest scop maret si nobil. Pus in alte cuvinte, acesta ar suna: din mine, prin El si pentru mine. Si totusi, in mintea mea rasunau 101 motive pentru care as continua sa-mi indeplinesc visul. Lumea mea, insa, discret ajustata de puterea suverana a lui Dumnezeu, capata noi nunate cu fiecare z ice trece. Nu pot fi la fel… Nu pot ramane la fel… in fiecare zi cresc, ma indrept spre o tinta mai inalta, o tint ape care intuitia mea nu o poate cuprinde in intreaga sa complexitate. Pentruca sunt un `despicator` de fire in 4 si chiar in 8 uneori, si imi place sa privesc complexitatea lucrurilor in ansamblul lor, risc sa pierd uneori padurea din cauza copacilor, sau copacii din cauza padurii. Mai presus de asta, sunt un om al scopurilor. Singurul mod de a face ceva este in a intelege un scop, imi place sa realizez, imi place sa construiesc, imi place sa vad cum in urma mea se inalta un imperiu, cum in urma mea, se construieste, cum in urma mea, ramane o dinamica vie, activa, care isi urmeaza cursul firesc al llucrurilor. Iubesc conducerea, iubesc oamenii si iubesc scopurile; atribute indispensabile unui lider. Scopul meu in viata nu este sa fac, ci sa creez. Nu, nu vreau sa fac lucruri, multe… mii, care sa fie luate de val, ci sa creez, sa aduc lucruri la fiinta, sa pun temelii, sa construiesc. Nu vreau sa imi pun amprenta pe nimic, cid oar sa vad cum lucrurile intra pe fagasul lor normal, cum isi urmeaza cursul firesc, cum oameni se perintda pe ici-colo fara a intelege altceva decat scopul lor. Da, probabil ca am o Ideologie nobila, de sange albastru chiar. Adevarul este ca sunt o egoista, imi doresc sa creez pentruca eu sa ma simt implinita de mine, pentru a nu ma simti o ratata de prima clasa, pentru a vedea ca intr-adevar folosesc valorile pe care le am, si stiu ca am multe. Nu, nu sunt talente, ci sunt responsabilitati, fiecare la randul cetei ei, care trebuie folosite, ca niste unelte in `nobilul meu scop`, in castelul de nisip pe care l-am construit si care urma sa se darame odata cu primul meu vis neimplinit.

Nu de mult, in calea mea, nu intamplator, am intalnit un titlu care mi-a atras privirea precum un magnet: Profesia – idolul viitorului… what?!? In mintea mea se perindau milioane de … nimicuri… era un gol mare, exact ca si cum un tsunami imens s-ar fi retras, lasand un imens loc pentru… inca nu stiam pentru ce… inca nu stiam exact ce sa cred, inca nu stiam exact… M-am oprit o secunda si am inceput sa meditez… profesia… stiam ca ceva nu merge exact asa cum ar trebui… stiam ca undeva lucrurile nu functioneaza… puteam sa sesizez cum ceva se strecura mereu acolo, lasand un loc pentru … pentru mici nimicuri care imi faceau viatza mai grea… insa niciodata nu am inteles, ca aceasta cariera, ca scop suprem, imi era scaietele de pe blanita. Pacostea ei de cariera, ca acum ma supara… m-am poticnit prea mult in ea… acum, acum ma umfla rasul cand vad de cata lipsa de maturitate am dat dovada. Acum inteleg, acum inteleg acel scop `mai inalt`, care pana acum mi-a fost un mare necunoscut, nelasandu-ma sa devin. Cariera, din punctl meu de vedere, trebuie sa imbine abilitatile cu pasiunile, pentru a lasa in urma adevarate castele, imperii si monumente. Da, nu a lasa in urma castele, monumente sau imperii e rau, ci din a face din acestea un scop. Cand singurul scop, si acela supreme, este de a crea castele de gandire, ideologii monumentale si de a croi imperii prin faptele si vorbele tale. M-am tras doi pasi inapoi… ma inspaimanta gandul ca am pastrat acest gand … doar pentru mine, un vis imposibil de realizat, pentruca era costul pe care trebuia s ail platesc pentru visul lui Dumnezeu. Mergand pe un corridor intunecat, am aruncat pe altar visul meu, primind in schimb visul lui Dumnezeu. Castelele de gandire abea acum au inceput sa prinda contur. Fiecare lucru era acum la locul lui. Acum zambeam. Nu, nu mai urma sa ma lupt cu morile de vant sis a nu inteleg de ce esec dupa esec. Acum, visul meu era pe altar, arzand asemenea apei din jertfa lui Ilie. Un vis spulberat, s-ar putea crede. Nu de data aceasta. In locul visului meu, am primit in schimb un cadou inimaginabil: visul lui Dumnezeu. Ca sa vorbesc in termenii atat de dragi mie, in timp ce pe altar ardeau mocnit visele mele, iar eu ma incalzeam la caldura focului, Dumnezeu, intr-o cutie frumos impachetata, mi-a daruit visul Lui. Acum am inteles de ce fiecare pasiune, de ce fiecare talant, de ce fiecare treapta. Acum am inteles de ce fiecare esec, de ce fiecare faliment, de ce fiecare dezastru. Acum am inteles unde am gresit, acum am inteles unde am refuzat sa ascult, acum am inteles…

The Kaddish Prayer

2011-05-12T10:20:00.000+03:00

People dressed in black are walking around. On women eyes brine trickles down their cheeks. From aloof , the echo traverses sillent streets. The Mourner utters the Kaddish... the sound of the prayer infuses your soul as a cup of tea ...

May the great Name of God be exalted and sanctified,

(you feel cold shiver down the spine)

throughout the world,

which he has created according to His will.

(His will... and the echo replies: His will ... His will ... His will...)

May his Kingship be established in your lifetime and in your days,

and in the lifetime of the entire household of Israel,

swiftly and in the near future; and say, Amen.

(your lips move soflty and outside of your neck comes out an shy: Amen.

something inside you beats in the same cadency with the prayer)

May his great name be blessed, forever and ever:

Blessed, praised, glorified, exalted, extolled,

honored elevated and lauded be the Name of the holy one,

Blessed is He- above and beyond any blessings and hymns,

Praises and consolations which are uttered in the world; and say Amen.

(you have already immersed in worship, and your mounth and your heart cry: Amen)

May there be abundant peace from Heaven, and life,

upon us and upon all Israel; and say, Amen.

(you stand still in worship. In your heart chime :

Be still, and know that I am God:

I will be exalted among the heathen,

I will be exalted in the earth.

psalm 46 resounds in your mind hitting the corners of your heart. it is just you and your Lord. You`re on the mountain with God, like Moses...

only at the funerals of your flash you will be able to walk on tops with your Lord God!

Living Sacrifice

2011-04-27T14:12:00.003+03:00

<< nicidecum nu voi aduce o jertfa care sa nu ma coste >> Regele David

in viata sunt doua categorii de probleme, cele peste care trebuie sa treci si cele prin care trebuie sa treci. A doua categorie este cea a acelor lucruri care trebuie rezolvate, a caror repercursiuni trebuie infruntate si duse pana la extrema dizolvarii lor.Atunci cand inima unei femei este ranita, din ea curge doar ce a fost strans. Mai zilele trecute ma gandeam ... la cate gunoaie strangem in inima, este o minune cum de sunt atat de putini cardiaci. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Am fost provocata de nenumarate ori sa aduc o jertfa de multumire... o jertfa de multumire care sa ma coste. nu, nu un pret care se poate cantari, masura sau vedea, ci o jertfa de ascultare care presupune o renuntare totala, oricat de dificila ar fi aceasta. Acea ardere de tot, din care totul ramane cesnusa... acea ardere de tot in care Dumnezeu vine si pune o alta temelie vieti tale, e acel fel de jertfa care te face sa te agati cu toata puterea de Dumnezeu si sa strigi: `Doamne, oricat de tare doare, raman cu tine!`.

I, but why?

2011-01-12T16:41:00.000+02:00

Nu vreau ca prin atitudinea mea sa pretuiesc lucrurile care nu mai sunt mai mult decat pe cele care sunt. Nu mi-e teama sa pierd lucruri sau oameni. Nu mi-e teama sa ma pierd nici pe mine. Nu incerc sa schimb decat lucrurile care pot fi schimbate. Imi arat vulnerabilitatile ca pe niste puncte care pot fi exploatate pentruca sunt gata sa ies din zona de confort si sa le confrunt. Nu ca nu mi-ar fi teama... Mi-e teama sa pierd prieteni, mi-e teama sa ma confrunt cu mine... mi-e teama sa imi exprim sentimentele... mi-e teama pana si de necunoscut, insa, de ce nu l-as confrunta atata timp cat am o singura sansa sa castig, in cele din urma experienta care e de o incontestabila valoare. Sunt lucruri care ma iau prin surprindere, sunt lucruri pe care nu sunt pregatita sa le infrunt, sunt decizii pe care nu sunt pregatita sa le iau. Dar in ciuda tuturor acestora, daca e nevoie sa apelez la una dintre acestea, sunt pe deplin hotarata sa infrunt situatia, pentruca nu am dreptul sa renut.

Vreau sa imi apreciez prietenii atata timp cat acestia sunt langa mine, vreau sa imi iubesc vecinii si ei sa stie asta, vreau sa pretuiesc oamenii atata timp cat sunt langa mine. Nu vreau sa stiu cat de extraordinare ar fi putut sa fie lucrurile, ci vreau sa stiu ce pot sa fac din ce am. Nu vreau sa visez cu ochii deschisi, ci prefer sa imi definesc un plan strategic si sa il urmez. Vreau sa fiu ceea ce nu am crezut niciodata ca pot fi.

Nu sunt solidara si nu plang lucrurile care nu mai sunt. Nu iert situatii, ci iert oameni. Nu iubesc sa fiu, ci iubesc sa devin. Ceea ce sunt, nu este ceea ce am fost, nici ceea ce voi fi. Si ceea ce sunt poarta amprenta unui Creator maret. Nu mi-e frica de moarte, as confrunta-o bucuros si chiar i-as trece pragul cu placere, dar este mai de folos sa raman.

Nu exista tragedie mai mare decat aceea de a accepta ca ceea ce s-a intamplat este intr-adevar o tragedie. Nu cred ca se ridica astfel nimic la nivel de tragedie. Fiecare faliment este o oportunitate de a incerca din nou, de a deveni mai puternic. Vreau sa cresc. No sa ma dau batuta... si asa cum strigam din fundul prapastiei ca ma voi ridica intr-o zi, desi parea imposibil, desi parea haul prea negru si prapastia parea ca nu are fund, desi parea ca eram acoperita in cenusa, desi universal meu se prabusise si in urma au ramas doar ramasite… iata ca fiecare prabusire lasa loc unei ridicari cu atat mai mari cu cat mai imposibila ar parea aceasta.

Nu cred ca sunt la cotitura de drum, nu cred ca este momentul sa iau decizii importante si nu cred ca este momentul sa ma dau batuta. Desi inaintea mea, par a sta munti pe care nu pot sa ii trec, desi in fiecare dimineata, atunci cand ma trezesc, cer in disperare putere lui Dumnezeu sa mai traiesc inca o zi, desi fiecare secunda este o lupta pentru a nu ma da batuta si fiecare zambet este un efort considerabil, cred ca pot… cred ca va fi bine, cred ca va trece…

Un singur gand ma bantuie… si acela este ca lupta noastra nu este impotriva materialului, ci impotriva Capeteniilor, Domniilor, Stapanirilor si a Duhurilor Rautatii care sunt in locurile ceresti. O imagine a acestui lucru ma urmareste. Stiu ca sunt vulnerabila, iar fiecare moment de neatentie ma poate costa viata. Nu, nu la viata mea tin, as da-o fericit … insa nu deocamdata nu moartea mea e chemata sa faca ceva maret, ci viata mea; si pe cat de simplu mi-ar parea sa mor, pe atat de greu imi este sa traiesc. Dar nu accept faptul ca as putea sa ma dau batuta, ca as putea sa scriu infrant pe fruntea mea si sa ma opresc din a mai deveni. Nu ceea ce sunt e har, ci faptul ca sunt e har. Muncesc cu un singur scop. Nu vreau sa devin de dragul de a deveni. Nu vreau sa influentez de dragul dea influenta. Nu vreau sa iubesc de dragul de a iubi. Toate acestea sunt raspunsul unei singur tanjiri ale sufletului meu, aceea de a sluji cu tot ceea ce este in mine pe Singurul care merita asta! Oamenii sunt imperfect, nerealisti, subiectivi, suparaciosi, morocanosi si fara perspectiva. M-am obisnuit cu asta… pot sa traiesc cu asta la fel de fericita. Pot sa-I iubesc la fel de mult… poate chiar mai mult… iubesc oamenii cu slabiciuni. Ii iubesc pentru slabiciunile lor, ii iubesc pentruca au curaju sa nu le ascunda, ii iubesc pentruca au curaju sa le infrunte si ii iubesc pentruca au curaju sa le infrunte si pe ale mele. Pentruca au curajul sa ma raneasca, sa imi spuna lucruri care nu imi plac, insa sunt acolo de cate ori imi doresc sa renunt si imi pun sultina in coasta si imi spun`sa nu indraznesti sa te dai batuta, daca e nevoie, de mana te duc, dar nu te las sa te dai batuta!`. Astia sunt oamenii pe care ii iubesc… oameni carora nu le este teama de suferinta mea, nu le este teama sa ma vada in disperare, nu le este teama sa ma vada franta, ci le este teama de un singur lucru, ca as putea sa ma dau batuta! Ii iubesc. Sunt mai pretiosi decat aerul pentru mine, pentruca daca nu ar mai exista aer, ei nu mi-ar da voie sa renunt sa respir. Astia sunt oamenii pentru care as face orice in lume.

Un singur strigat mai ramane in mine, o singura zbatere, o singura nazuinta… Un singur vis, o singura dorinta… Ce sunt, ce voi fi… sa fie ca o tamaie de placut miros in fata Singurului care merita asta, in fata Sinurului care merita intreaga mea inchinare, intregul meu respect, interaga mea viata, frumos inpachetata, cu fundita, pe care sa scrie `Best Of, whith love, for God, Me!`. Intr-adevar as pune o fundita mare si rosie, si as adauga si un trandafir rosu din spinii caruia sa curga sangele unei adanci suferinte care m-a format pentru a deveni `best of`. Un singur gand ma mai insufleteste si imi da aripi… I have seen You in the sanctuary and nothing else could ever satisfy! Dumnezeu si atat este tot ceea ce am nevoie pentru a fi implinita. Nu mi-e teama sa sufar. Nu mi-e teama sa plang. Nu mi-e teama de moarte. Ma tem de lucruri mult mai efemere si mai banale decat atat. Insa nu e o teama care sa ma paralizeze, e o teama care imi spune ca lucrurile nu vor fi usor de infruntat, insa e o teama care imi spune de asemenea ca pot sa fac asta, desi pare imposibil. Cred in lucruri imposibile, insa acestea tradusa ca lucruri temporar inaccesibile. Stiu ca voi duce la indeplinire acest mare proiect scenografic al vietii mele, si voi deveni acest regizor care visez sa devin, stiu ca voi face arbitraj informal si voi amprenta pe vieti pentru totdeauna. Stiu cine sunt si ce am de facut si stiu ca atunci cand nu stiu ce sa fac, este momentul sa astept si voi afla. Cred in mine, cred in cei de langa mine si stiu ca voi reusi daca refuz cu incapatanare sa ma dau batuta!

Daca ma va intreba cineva ce voi face… voi raspunde clar, conctret, simabil `cand?` Nu am planuri generale, ci vreau lucruri specifice, masurabile, stiu ce sa astept de la mine, stiu cum sa ma daptez, stiu cat sa astept de la mine, ma cunosc destul de bine incat sa imi stabilesc obiective pe care le pot atinge. Stiu ce astept de la mine ca om de afaceri, ca femeie si viitoare mama, de la mine ca implicare in biserica, de la mine ca implicare in societate, de la mine in relationare cu oamenii si in relationare cu mine insami. Imi cunosc slabiciunile si punctele tari. Voi ramane in continuare eu, oricat de adanca ar fi groapa, oricat de mult ar trebui sa astept, la oricat de multe usi ar trebui sa bat, voi ramane eu.

Vreau sa raman!

2011-01-12T12:31:00.000+02:00

Astazi din nou sunt pierduta in negura de nicaieri... ma sfaram in milioane de bucatele fara un scop anume... ma intreb, ma zbat, ma framant... privesc ploaia... o ploaie rece... mi-ar place sa plec departe, sa raman singura pentru o clipa in unives, mi-ar place sa fug, sa ma ascund, sa plec... as vrea sa pictez in culori ceea ce se petrece in sufletul meu, insa mi-e teama ca nici o plansa nu ar putea suporta nici macar o farama din aceasta zbatere, din aceasta zdruncinare, din acest zbucium. E timpul sa le infrunt una cate una... e timpul sa le frang si apoi sa le privesc cum se transforma in tarana. Lupta cere timp. Durerea cere suferinta. Imi traiesc propriul roman, propria poveste, propriul film. Joc in acest caraghis teatru si traiesc ca si cum maine as muri... sau ca si cum as trai vesnic... ma pierd in peisaje... ma zbat in necunoscut... e timpul sa devin ceea ce trebuie sa devin. Fiecare raza de soare spune ca urmeaza furtuna, dar nimeni nu stie cat de puternica, cat de furioasa, cat de indarjita... iar apoi stropi mari de ploaie incep sa cada... si vantul incepe sa bata... da! Vantul... un cant nebun, un vant care aduce cu sine multe gunoiae... da, acel vant, bate nebun peste viata mea. Nu e timpul sa plec, e timpul sa raman. Aici e locul in care sunt sculptata, locul in care sunt formata, in care sunt zdruncinata din temelii. E locul pe care nu as vrea sa-l evit, ci pe care as vrea sa-l exploatez la maxim. Vreau sa cresc, vreau sa devin, vreau sa fiu! Vreau sa merg mai departe, am un scop, am un ideal, am o tinta. Vreau sa merg spre asta... sa alrg spre asta... iar intr-o zi, atunci cand soarele va rasari pe strada mea, stiu ca voi dansa in ploaie, o ploaie calda, binefacatoare... insa acum e timpul sa raman impotriva curentului, sa raman unde sunt, sa nu iau decizii majore si sa astept. E locul in care trebuie sa fiu formata! Voi ramane!

leac pentru mandrie

2010-11-21T20:19:00.001+02:00

Introspectie

2010-10-30T10:12:00.000+03:00

Sa mergem... sa pasim... in cuvinte... in imagini... sa mergem! Sa ne plimbam prin prezent trecut si viitor... sa ne amintim... sa facem planuri... sa ne oprim si sa visam...Din efemer in efemerul mare...Sa ne purtam aiurea... sa ne gandim amar Sa ploua peste mine intelepciunea vietii...Si-apoi sa uit de lume... si sa pasesc in har.s-astept in taina clipa dorintelor haine in care nazuinta in vis s-a prefacut si sa-nteleg chiemarea din tainele divine ca sa fiu iarasi eul cel mort, cel de demult! O dac-ar fi sa-mi pese si dac-ar fi sa fiu Sa stiu ce orizonturi mai sus de ceruri sunt Sa inteleg din maretia candretilor divine Si sa pasesc in clipa care s-a dus de mult... O clipa, numai una... de s-ar intoarce iara Cu mii de lacrimi iarasi pe drum i-as spune: pleci! Si nu un drum aiurea sa merg pe-aleea lumii Ci doar din efemer... sa merg spre-acel incert. Nu sunt mai mult de-atata... un om... nimic mai mult! Un om care nu stie pentru ce traieste, dar stie pentru ce moare. Un om care nu isi intelege trecutul, prezentul sau viitorul, dar care se increde intr-un Dumnezeu mai mare decat puterea lui de intelegere. Sunt un om... atata! Un om purtat de vant... de dorinte de nazuinte... atat de usor de impreionat... atat de greu de iubit... atat de ... atat de ... atat de... om! Un om care iubeste uite-atat! Un om care vede uite-atat! Un om care ... si cuvintele se curma in tacere. Ce sunt? Un copil, plin de teama, care se lupta in fiecare zi cu asta. Teama... de esec... de faliment... de ... de ... de ... . Si totul se inchieie intr-o tainica simfonie care tasneste ca o arteziana dintr-un suflet mic si gingas care nu stie ce este. Caci cine a putut sa vada vre-odata nasul lui Dumnezeu ca sa poata spune din ce e facuta suflarea Lui? Si cine a-nteles vre-odata cum, dintr-un pumn de tarana, amestecata cu curcubeul, mana Lui divina a reusit sa transforme papalasca in celule vi... care simt... care traiesc... care dor? Ce sunt? Si-asta-i taina-n lume... anatomia-i prea putin. Ce sun? Cine-ar putea-ntelege? Eu, nu, tu? Poate... dac-ai vrea! Copil in taina purtat pe maini de Tata, oare ce esti tu astazi? Si… incotro te-nrepti? E doar o tainica-mpletire intre ce-ar trebui sa fiu… si ce-si doreste al meu suflet… maine nu va mai fi! Ajunge-acum, tu suflet tainic! … ca si-n desert dupa furtuna, rasare soarele… dar sti la fel de bine, ca-aici nici soarele nu-I bland!

Stop, pui de leu!

2010-10-24T00:37:00.003+03:00

iubim. iubim frumos, intens, profund... iubim asa cum credem ca nu vom mai iubi niciodata. traim... clipe... zile... ani... si toate raman tablouri in rama pe care arareori e contemplam, la cate o masa de aducere aminte in care ne infruptam din fructele dulci-amarui ale trecutului. pasim agale pe o cale cu trandafiri pe jumatate uscati, cu spini ascutiti... il privim de departe cu o deosebita admiratie... intr-o clipa dispare vraja si din tot trupul incep sa rasara boroboane reci de sange cald, tocmai gatit la temperatura potrivita pentru a se revarsa in siroaie peste spinii intortochiati de pe carare. Zambesti... sau poate din cruda sinceritate apar doua picaturi de apa... sau doua picaturi de sudoare din ochi. Se pare ca e mai mult decat poate indura sufletul tau fragil, pui de leu plecat in cautarea fericirii. Binefacatoarea roua a serii cade fin, acoperindu-te. Dintr-un colt timid, apar doi ochi de necrezut de frumosi. iubim... din nou iubim... din nou iubim frumos, din nou iubim intens, din nou iubim profund... din nou iubim asa cum nu credeam ca vom mai iubi vre-odata. te opresti, trandafirii au inflorit! te tragi un pas inapoi si privesti din nou ochii care iti surad. timpul trece... de atatea ori ai trecut pe aceeasi alee... aceeasi trandafiri... alti ochi timizi. Acum nu mai esti un pui. Coama ta falnica flutura cu fiecare adiere de vant. Esti un falnic leu. Alti ochi... te privesc, te adulmeca... te ademenesc. Te intorci si pleci. Abea acum incepi sa iubesti asa cum n-ai iubit niciodata. Pui de leu, curajul nu sta in a merge mai departe, ci in a avea taria sa te opresti!

Si la ce bun frumusete fara caracter?

2010-08-27T18:34:00.001+03:00

frumusetea exterioara fara caracter este spoiala. Si la ce foloseste unui om o fatza frumoasa daca interiorul este o grota ?

Asculta mai multe audio Divertisment

The father of all lies

2010-08-25T18:11:00.002+03:00

Un videoclip cu un iz soft demonic... dar puternic realist.

Dare you to watch?

Despre constiinta, remuscari si minciuna

2010-08-25T17:13:00.003+03:00

constiinta- protestul creierului impotriva unui lucru considerat inacceptabil

remuscarea- protestul creierului impotriva constiintei

alcoolul- are efecter care neutralizeaza remuscarea, dupa ce ii trece efectul, re,muscarea devine mai puternica.

ia cu 30% mai mult sa spui minciuni decat adevarul.

Ai un intreg univers intre urechile tale!:)

Kutless- What Faith Can Do

2010-08-23T22:11:00.001+03:00

2010-08-20T18:02:00.003+03:00

:) Professional blogger? no way, just for fun:))

2010-08-13T23:58:00.003+03:00

Ma gandeam zilele astea k am ceva vechime in d`ale bloggeritului. oficial, asta este postarea cu numarul 240. :)

pana la 10 000 de ore, mai am inca...

Cel mai tare citat despre victime

2010-08-11T21:04:00.004+03:00

,,cinci minute de veritabile dureri de dinti, ar fi dezvelit durerile de poleiala le-ar fi revelat stupizenia." - C S Lewis

Matematica din spatele fizicii din spatele universului

2010-08-11T18:01:00.002+03:00

Cand am vazut aricolul asta am zis: trebuie sa il am! --->sursa<---

Interviu: Matematica din spatele fizicii din spatele universului
Shing-Tung Yau este o forță a naturii. El este foarte cunoscut datorită conceperii matematicii din spatele teoriei corzilor – care ne spune, la cel mai adânc nivel al realității, că universul este construit din corzi subatomice care vibrează în 10 dimensiuni. Dar geniul lui Yau este mult mai mare: el a cochetat de asemenea cu sinergia modernă dintre geometrie și fizică, a fost un campion fără precedent la matematică în echipă, și a ajutat la renașterea intelectuală a Chinei.
Deși a crescut într-o fermă săracă din Hong-Kong, Yau a reușit să ajungă la Universitatea Berkeley din California, unde a studiat cu profesorul chinez de geometrie Shiing-Shen Chern și cu maestrul ecuațiilor non-lineare, Charles Morrey. La vârsta de 29 de ani, Yau a rezolvat conjunctura Calabi, care dovedește că spațiul din dimensiunea a șasea stă ascunsă sub realitatea pe care o percepem. Aceste dimensiuni nevăzute conduc cu precizie către teoria coardelor, suplimentând cele patru dimensiuni – trei ale spațiului și una a timpului – descrise de către Einstein în teoria relativității generale.
De atunci, Yau a trecut pe la Institutul pentru Știință Avansată, Universitatea Stanford, iar acum este la Harvard unde lucrează la departamentul de matematică și antrenează două generații de studenți. Este de asemenea implicat în colaborări din diverse domenii, de la materia întunecată până la formarea găurilor negre. . El a câștigat medalia Fields, MacArthur Fellowship și premiul Wolf.
În ciuda acestor premii, Yau a rămas un om care spune tot ce gândește. În China el a cerut demisia celor din vechea gardă a academiei pentru a face loc tinerelor talente. În Statele Unite ale Americii el a criticat erorile rampante pe care le-a observat în rezolvările matematice ale tinerilor academicieni. Yau de asemenea s-a străduit să vorbească direct cu publicul: cartea sa, The Shape of Inner Space, unde coautor este și Steve Nadis, este programată să apară în această toamnă. El a reflectat asupra vieții și a muncii sale împreună cu senior editorul DISCOVER, Pamela Weintraub la biroul de la Harvard timp de 4 zile în luna Februarie.
V-ați descris tatăl ca un om care a avut o influență intelectuală enormă asupra dumneavoastră. Ce îmi puteți spune despre el ?
El a plecat în Japonia să studieze economia, dar s-a întors pentru a ajuta chinezii să se apere înainte ca japonezii să-i invadeze în 1937. Pe la sfârșitul războiului el distribuia mâncare și haine săracilor de la U.N. După revoluția din 1949, a fost îngrijorat că va intra în conflict cu comuniștii, așa că și-a adus întreaga familie în Hong Kong. Noi eram foarte săraci – la început aproape că am murit de foame – dar tatăl meu avea un grup mare de studenți cu care vorbea constant acasă despre filozofie și literatură. Aveam 10, 11, 12 ani și am crescut obișnuit cu gândirea abstractă. Tatăl meu a reușit să ne facă să ținem minte eseuri și poezii lungi. La timpul acela nu le-am înțeles sensul, dar mi le-am amintit mai târziu și le-am folosit.
Ai fost vreodată rebel?
Citeam în mare parte romane Kung Fu în secret. Am renunțat la școală pentru mai mult de jumătate de an. Mă trezeam și ziceam că plec, dar petreceam toată ziua explorând munții si apoi mă întorceam – dar făceam mereu temele pe care le primeam de la tatăl meu acasă.
Am auzit că ai fost liderul unei găști la un moment dat.
Am avut un grup de prieteni sub aripa mea. Mergeam și câteodată ajungeam să ne batem cu un alt grup. Așa și?
Cum ai ajuns de la o persoană așa tânără și energică la această persoană serioasa?
La începutul anilor 60 tatăl meu a fost șeful departamentului de literatură și filozofie la Colegiul Hong Kong. Președintele colegiului a dorit să facă o înțelegere cu guvernul Taiwanez pentru a trimite spioni. Tatăl meu a refuzat acest lucru și și-a dat demisia. Acest lucru a creat o mare problemă financiară deoarece avea 8 copii atunci. Tatăl meu a trebuit să cocheteze cu diferiți colegii la distanță pentru a-și întreține familia. În China, el a împrumutat niște bani unui prieten care, după ce comuniștii au preluat puterea, s-a mutat în Macau, un oraș de lângă Hong Kong, și și-a înființat propriile școli. Așa că el i-a spus tatălui meu: ”Nu îți pot da banii înapoi, dar fiica ta poate veni la școală, iar eu îi voi oferi o cameră și învățământ gratuit”. Așa că sora mea mai mare a plecat la Macau ca să studieze, dar s-a îmbolnăvit de pneumonie. Tatăl meu a avut tot felul de sarcini pe umeri, apoi s-a îmbolnăvit, cred că de cancer, dar noi nu știam multe la vremea aceea. Mama mea a început să alerge pentru a strânge bani, ca să-l ajute pe tatăl meu. În final am strâns ceva bani, dar era deja prea târziu. El a murit după două luni în spital în anul 1963, când erau eram la jumătatea studiilor mele în clasa a IX-a. După aceea, nu am mai putut să ne permitem apartamentul, așa că am fost dați afară. Atunci am realizat că va trebui să iau decizii care îmi vor influența viitorul.
Ce ai făcut după aceea ?
După un timp, guvernul ne-a închiriat niște pământ, iar noi ne-am construit o casă mică grație banilor de la prietenii noștri, dar era într-un sat departe de școală. Ceilalți copii se uitau la noi de sus deoarece noi eram săraci, iar eu a trebuit să-l rog pe directorul școlii să mă lase să-mi plătesc studiile la sfârșitul anului, când îmi primeam bursa de solidaritate din partea guvernului. Era umilitor. Dar am învățat din greu și am devenit foarte bun, în special la matematică. Apoi, un fost student al tatălui meu a deschis o școală primară într-un oraș aproape de școala mea. Mi-a spus că aș putea să predau matematică și să stau acolo noaptea. A trebuit să am grijă de mine, să spăl lucruri și alte activități de acest gen, dar am învățat să supraviețuiesc.
Ce s-a întâmplat odată ce ai ajuns la facultate?
Mă îndrăgostisem dinainte de matematică, dar la Universitatea Chineză din Hong Kong am realizat că matematica este construită pe acțiuni standard și logică. Apoi, am aranjat să dau examenele pentru cursul de matematică fără a participa la ele, în timp ce eu stăteam la cursuri mai avansate, fără ca nimeni să se supere. În al doilea an, Stephen Salaff, un tânăr matematician de la Universitatea Berkeley din California, a venit să predea în Hong Kong. Îi plăcea să vorbească cu studenții în stil american: el dădea lecturi și apoi întreba studenții. În multe cazuri s-a dovedit că eu îl ajutam mai mult decât mă ajuta el pe mine, deoarece erau și probleme pe care el nu le putea rezolva în clasă. Salaff mi-a sugerat să aplic pentru a absolvi școala mai devreme. Am fost admis la Berkeley și am primit chiar și o bursă. Am împrumutat niște bani de la prieteni și am zburat spre San Francisco în septembrie 1969.
Care a fost prima ta impresie despre California când ai ajuns?
Primul lucru care m-a impresionat a fost aerul. În Hong Kong este umed și cald, dar în California este rece și limpede. Am crezut că este raiul. Un prieten al lui Salaff a venit la aeroport să mă aștepte și să mă ducă la YMCA, unde am împărțit o cameră mare cu alte patru sau cinci persoane. Am observat că toată lumea se uita la baseball la televizor. Noi nu aveam un televizor acasă. Vecinul meu care dormea acolo era un om de culoare. Vorbea într-un dialect pe care nu îl mai auzisem până atunci. El a spus: ”Prietene, de unde naiba ai venit ?” A fost distractiv, dar trebuia să îmi găsesc un apartament. Mergeam pe stradă când am întâlnit un student chinez din Hong Kong, și am decis să împărțim cheltuielile, dar nu ne puteam permite un loc. Apoi am întâlnit un alt student chinez, din Taiwan, așa că eram trei dar tot nu eram de ajuns. Apoi am găsit un student la matematică din Alaska, tot pe aceiași stradă. Așa că toți patru am mers împreună, iar chiria era de $60 pe lună. Bursa mea era de $300 pe lună, așa că jumătate îi trimiteam acasă.
Ce ne poți spune despre studiile tale la matematica ?
Erau foarte multe găuri în cunoștințele mele, așa că trebuia să mă trezesc și să încep cursurile devreme, la ora 8. Mergeam la trei cursuri pentru credite, iar la restul decât participam. Îmi aduceam singur prânzul, ca să nu ratez vreun curs. Eram în special încântat de topologie pentru că eu credeam că aceasta ar putea dezvălui structura spațiului. Einstein a folosit geometria în ecuația sa pentru a ne da o perspectivă locală: cum s-a curbat spațiul în jurul sistemului solar sau al galaxiei. Dar ecuația lui Einstein nu ne-a dat și perspectiva globală, structura întregului univers. Aici își face topologia intrarea.
Ce este topologia? Este ca geometria?
Geometria este specifică iar topologie este generală. Oamenii care se ocupă cu topologia studiază modele mari și categorii de forme. De exemplu, în geometrie, un cub și o sferă sunt distincte. Dar în topologie ele sunt la fel, deoarece poți transforma una în cealaltă fără a tăia din suprafață. Dar un tor, o sferă cu o gaură în mijloc, este o formă diferită. Ea este clar distinctă de sferă, deoarece nu poți deforma un tor într-o sferă, oricât ai încerca să o îndoi.
Acest lucru înseamnă că geometria și topologia sunt două perspective al aceluiași lucru?
Da. Este ca în literatura chineză. O poezie poate descrie o despărțire dintre doi îndrăgostiți. Dar în limbajul poeziei, în locul bărbatului și al femeii, poate fi o salcie, unde frunzele sunt netede și atârnă. Felul în care ramura atârnă este ca sentimentul bărbatului și al femeii, în a fi împreună. Geometria ne dă structura salciei care este solidă și amplă. Topologia descrie întreaga formă a copacului, dar fără detalii – dar fără copacul de la început, nu am avea nimic.
Am fost mereu uluit să observ cum diferite grupuri de oameni observă același subiect. Prietenul meu fizician se uită la spațiu-timp din perspectivă pur fizică, dar teoria generală a relativității îl descrie în termeni geometrici, deoarece așa a privit Einstein problema.
Când te-ai uitat în jur prin intermediul geometriei și al topologiei, ce ai învățat ?
Că ecuațiile neliniare sunt fundamentale, deoarece în natură sunt foarte multe curbe. Climatul nu este liniar. Dacă vântul ar bate puternic în acea direcție, ar putea cauza mari dificultăți în acel loc; ar putea chiar să depindă de geometria pământului. De obicei, vezi bursa descrisă de ecuații liniare și linii drepte, dar acest lucru nu este tocmai corect. Bursa de valori fluctuează în sus și în jos într-un mod neliniar. Ecuația lui Einstein descrie curbura universului neliniar. Eu ajunsesem să învăț ecuații neliniare de la un maestru, deși nu știam acest lucru la vremea aceea. Numele lui era Charles Morrey și era un gentleman clasic. El mereu venea îmbrăcat la costum la cursuri și era un om foarte de treabă. Chiar dacă eu eram singurul om la curs, el își ținea lectura ca și cum ar fi fost o întreagă clasă.
Stai – câteodată erai singur la cursul lui?
De ce ar trebui oamenilor să le pese de zilele vechi? Morrey nu folosea notații moderne. Cartea lui era foarte greu de citit. Masacrul de la Kent State abia se întâmplase. Studenții și facultatea, erau toți în grevă, dar Morrey încă își ținea cursurile. Curând, toată lumea renunțase la orele lui, în afară de mine.
Care a fost următorul lucru care s-a întâmplat în explorările tale matematice?
Era vacanța de Crăciun, dar eu nu puteam să merg acasă, așa că mi-am petrecut timpul în bibliotecă, citind jurnale și cărți rare. Atunci a fost prima dată când mi-am văzut viitoarea soție, deși mult mai târziu ne-am întâlnit formal. În timpul studierii topologiei, am dat peste o teoremă care vorbea despre bucle unde curbele sunt peste tot negative – când curba intră ca într-o boltă. Teorema spune că dacă avem două asemenea bucle cu nodurile în același punct, ele nu se pot deforma între ele prin îndoire sau răsucire, decât dacă sunt egale sau multiple una de cealaltă. Eu am venit cu o teoremă înrudită: dacă acea curba este negativă sau zero, iar bucla se conformează, atunci trebuie să existe o suprafață într-o dimensiune mai mică – specific un tor – care stă undeva în interior.
Cum poate o dimensiune mai mică să stea în alta mai mare?
Imaginează-ți că poți atașa un elastic de mânerul unei cești de cafea. Ceașca are trei dimensiuni, dar elasticul, care este doar o linie curbată, efectiv are doar una.
De ce ar trebui să le pese altora decât matematicienilor de un tor sau o coardă ascunsă într-o dimensiune mai înaltă?
Pentru că topologia afectează si poate constrânge geometria în lumea fizică. Dacă apa curge în jurul unei sfere, de exemplu, trebuie să existe două puncte unde apa este în stare de repaus. Pe o planetă acoperită de un ocean, apa nu poate curge în aceiași direcție, de exemplu de la est către vest, oriunde, fără a lovi vreun obstacol. În cazul unei alte topologii, un tor, apa poate curge de jur împrejur, și nu există nici un punct în care să se oprească deoarece gaura elimină acest impas. Pentru fiecare topologie fixă, geometrie urmărește legi diferite.
În alte cuvinte, ai realizat că topologia definește legile geometriei de bază, care in schimb afectează lumea din jurul nostru. Dar apoi ai mers mai departe, întrebând dacă structura spațiului poate explica legile fizicii. Cum așa?
Am început să studiez varietăți complexe. O varietate este doar spațiu, unde fiecare punct din jur arată ca spațiu Euclidian – spațiul familiar pe care îl vedem în jurul nostru. Imaginează-ți că pământul este acoperit de o tablă de șah sau o grilă, ca latitudinea și longitudinea. Acesta este un fel de sistem de coordonare pe care Descartes l-a introdus în geometrie în secolul al XVII-lea. La fiecare punct al grilei spațiul apare plat și finit, dar el este curbat, ca o sferă. Pentru a măsura varietățile complexe, în locul numerelor reale, se folosesc numere complexe, în care una dintre coordonate include un număr real înmulțit cu rădăcina pătrată a lui -1 – un număr imaginar pe care îl numim i. [Deoarece produsul a două numere negative este pozitiv, matematica obișnuită ar sugera că rădăcina pătrată a lui -1 nu poate exista – de aici și apelativul ”imaginar”.]
Cum pot varietățile complexe și numerele complexe sa ne ajute la înțelegerea structurii spațiului?
Spațiul nu este necesar ce vedem noi în viața noastră zilnică. Poți defini geometria locală, dar global nu poți vizualiza întreaga perspectivă, poți doar să ți-o imaginezi și reprezinți prin coordonate. Noi desenăm linii de latitudine și longitudine într-un sistem de coordonate pentru continente. Dar acest sistem nu funcționează bine pentru polurile nord și sud, unde toate liniile converg. În vederea obținerii unei imagini mai complete și detaliate în acea regiune, avem nevoie de un alt sistem de coordonate mai bine localizat în acea zonă. În cele din urmă, avem nevoie de mai multe asemenea sisteme de coordonate împletite între ele pentru a avea o imagine detaliată a globului.
În general, pentru a descrie spațiul, nu suntem restricționați doar la cele trei dimensiuni pe care le experimentăm în viață. Matematic, putem sugera orice număr de dimensiuni: două, trei, patru, cinci, zece, doar prin simpla desenare de coordonate suplimentare pe o grilă. Cel mai important, numerele complexe fac mult mai simplă mutarea dintr-un sistem de coordonate în altul, un pas important atunci când lucrăm în dimensiuni mai mari necesare teoriei coardelor.
Sunteți bine cunoscut pentru munca dumneavoastră asupra conjuncturii Calabi, la a cărui vreme era o problemă majoră nerezolvată în dimensiunile mai mari ale matematicii. Ce v-a atras la ea?
Eram interesat de probleme importante care aveau legătura cu geometria și modelul spațiu-timp. Câteodată rezolvarea unei probleme duce la un altfel de mod de gândire, câteodată matematica în sine este frumoasă. Problema asupra care m-am orientat, conjunctura Calabi, este un enunț foarte elegant asupra curbării varietăților complexe.
Ce înseamnă ”curbare” în acest context, când dumneavoastră vorbiți despre un altfel de curbe decât noi experimentăm normal?
Curbura este o informație de nivel-secund – de exemplu, să zicem că eu conduc o mașină în jurul unei autostrăzi curbate. Viteza mașinii se va schimba în timp ce mergem, așa că pot măsura curbura în ceea ce privește viteza pe o linie unidimensională. Apoi există curbura Gauss, care îți oferă curbura unei suprafețe bidimensionale prin înmulțirea celei mai mari și celei mai mici curburi din familia tuturor curburilor tangențiale pe suprafață la un punct dat. Pentru dimensiuni mai mari, ca cel tridimensional din jurul nostru, calculăm curbura la toate suprafețele bidimensionale care trec prin punctul unde este cerută curbura. În final există și curbura Ricci, pe care o măsurăm prin media aritmetică a tuturor curburilor spațiilor bidimensionale tangente fiecare pe o direcție comună. În esență, curbura Ricci este o medie aritmetică a tuturor curburilor spațiului. Este un concep geometric abstract, dar fundamental.
De ce este curbura Ricci fundamentală?
În fizică, curbura Ricci este analogă materiei. Spațiul care are curbura Ricci 0 este spațiul fără materie – vidul.
Și cum se leagă toate acestea cu conjunctura Calabi?
Calabi a spus că anumite condiții topologice implică existența unui spațiu care nu este plat, închis și complex fără existența curburii Ricci oriunde. Aceste spații s-ar bucura de câteva proprietăți interesante. Ai putea găsi bucle sub-dimensionale sau torul pe care l-am descris pe prima pagină pe care am scris-o – sau ai putea găsi brane interesante [provenit din ”membrane”, o altă figură topologică]. Eram 100% convins că aceste spații nu puteau exista. Nici un matematician sau fizician nu găsiseră vreodată un exemplu, iar majoritatea oamenilor care se ocupau cu geometria credeau că nu există.
Așa că ce ați făcut după aceea?
Am petrecut mult timp gândind cum să demonstrez că nu e adevărată. În 1973 predam la SUNY-Stony Brook și plănuiam să mă mut la Stanford. În luna mai m-am urcat cu familia în acest Volkswagen mic și am străbătut țara pe Autostrada 80. Am crezut că America era o țară unde toată lumea se plimba, dar am fost uimit că mulți oameni cu care m-am întâlnit mi-au spus că nu au condus mai mult de 10 mile departe de orașul lor. Am trecut peste munții Stâncoși. Mașina la un moment dat s-a și stricat. După ce am fost la Stanford pentru câteva luni, am crezut că am dovedit în sfârșit că teorema lui Calabi nu era adevărată.
Dovedind că teorema lui Calabi este falsă ar fi fost o realizare majoră; cum v-ați decis să o anunțați?
În august urma să fie o conferință mare la Stanford la care urmau să participe oameni de top care se ocupau cu geometria, inclusiv Calabi. Am vorbit cu Calabi, și i-am povestit ideea mea. El a zis: ”Sună interesant. Hai să avem o discuție.” Am programat-o la ora 7, iar Calabi și-a adus niște colegi de la Universitatea din Pennsylvania, apoi au mai auzit și alții. S-a strâns o mulțime mică. Am vorbit aproape o oră, iar Calabi a spus: ”Am așteptat acest lucru de mulți ani și sper să ai dreptate.” Un alt om a zis: ”În sfârșit putem să nu mai credem în dorința existenței teoriei lui Calabi.” Apoi Calabi mi-a scris în octombrie: ”Încerc să-ți reconstruiesc argumentul, dar întâmpin niște dificultăți. Îmi poți explica în detaliu?” Am început să-mi reconstruiesc argumentul și am realizat și eu că există o problemă. Am fost foarte rușinat. Nu i-am răspuns pe moment lui Calabi, ci am încercat din greu să cârpesc demonstrația. Nu am reușit, așa că apoi am încercat să găsesc exemple unde Calabi nu avea dreptate. Nu am dormit pentru două săptămâni. Dar de fiecare dată când găseam un exemplu apropiat, descopeream că greșeam chiar în ultimul minut. În final am zis că acest lucru nu poate fi o chestiune delicată. Acum aveam o înțelegere mai profundă a acestei probleme și simțeam că există ceva adevăr în toată această chestie. Am determinat că trebuie să aibă dreptate.
Așa că după toată muncă de a dovedi că teorema conjuncturii lui Calabi este falsă, ați decis că este corectă?
Am început să dezvolt uneltele necesare pentru a o înțelege, și până în anul 1975, doar o parte a demonstrației mai rămăsese. În acel an nevasta mea și-a găsit o slujbă în Los Angeles. Ne-am mutat la UCLA. În foarte scurt timp, ne-am căsătorit, am cumpărat o mașină, am cumpărat o casă și trebuia să căutăm mobilă. Mama mea a venit din Hong Kong pentru nuntă, apoi au venit și părinții soției mele – toți au stat sub același acoperiș și au început să se certe; lucrurile deveniseră complicate. M-am săturat, așa că m-am închis în studiile despre Calabi în locul problemelor familiale, și am rezolvat întreaga teoremă. M-am uitat peste argumente de trei ori în detaliu și am mers să îl văd pe Calabi în Pennsylvania. Într-un Crăciun înzăpezit, m-am dus să-l vizitez pe matematicianul Louis Nirenberg la Universitatea New York. Ne-am petrecut toată ziua de Crăciun verificând, și apoi toată luna următoare scriind demonstrația pentru publicare.
Implicațiile erau enorme. Ați devenit faimos instantaneu.
Conjunctura a rezolvat probleme majore în geometria algebrică – cred că vreo duzină. Mulți oameni mi-au oferit de muncă.
Câteva din dimensiunile înalte ale spațiului sunt acum numite spații Calabi-Yau au fost dovedite fundamental pentru teoria corzilor. Care este conexiunea?
Când Einstein și-a publicat teoria generală a relativității în anul 1915, el a fost imediat îndemnat să unească forța gravității cu alte forțe cunoscute la acea vreme, electricitatea și magnetismul. Matematicienii credeau că pot face acest lucru cu cinci dimensiuni, patru ale spațiului și una a timpului. Apoi fizicienii au găsit noi particule și au avut nevoie de alte dimensiuni pentru forța nucleară tare și pentru cea slabă. Când au pus totul cap la cap, au determinat, ei au determinat că pot explica universul cu ceva numit teoria corzilor, care înlocuiesc particulele care seamănă cu puncte cu particule fizice mici, corzi alungite care vibrează. Pentru a fi consistente cu teoria cuantică, corzilor le trebuiau zece dimensiuni în care să vibreze: trei de spațiu, una de timp și șase dimensiuni de ”spațiu compact”. Dimensiunile de spațiu compact sunt așa de mici încât ele nu se pot detecta prin experimente concepute. Acestea sunt doar structură pură. Se întâmplă că spațiile Calabi-Yau cu șase dimensiuni de asemenea au aceleași trăsături specifice topologice corespunzătoare spațiului din teoria corzilor. Dacă aceste spații cu adevărat modelează spațiul șase-dimensional, ele ne-ar putea ajuta în a deduce geometria, și apoi prin extensie, legile fizice ale universului.
Unele teorii cosmologice implica existența altor universuri. Poate fiecare spațiu Calabi-Yau descrie un set diferit de legi pentru toate acele universuri?
Da, fiecare univers izolat poate fi modelat de un spațiu Calabi-Yau diferit. Dar unii din colegii mei au studiat un concept frumos numit ”simetrie în oglindă”, în care fiecare spațiu are o imagine în oglindă cu aceiași teorie cuantică a câmpurilor și aceleași legi fizice.
Câte spații Calabi-Yau există?
Împreună cu un program pe computer, Philip Candelas de la Universitatea Texas Austin a găsit până la 10.000 de spații Calabi-Yau, cu aproape jumătate dintre ele partenere în oglindă. Fiecare membru dintr-o pereche este distinct topologic dar se conformează către celălalt algebric și împarte aceleași forțe, aceleași particule și aceleași reguli. Structura geometrică rezultată poate fi folosită pentru a determina cantitățile fizice asociate fiecărui spațiu, ca masa particulelor.
Teoria corzilor este de obicei descrisă ca o modalitate matematică elegantă de a explica fizica. Dar cum putem cunoaște că ea descrie universul real?
Nu putem cunoaște cu siguranță, dar matematică inspirată din teoria corzilor rezolvă niște întrebări vechi. Acea parte este riguroasă și nu poate fi contestată. Dacă acea structură matematică este adâncă, ea rezolvă ceva în natură, într-un mod sau altul; este dificil de imaginat că o așa structură adâncă nu corespunde la nimic. Orice este fundamental în matematică în final are și o importanță în lumea fizică.
Dacă aceste spații au modelat dimensiunea a VI-a din teoria corzilor, ele ne-ar putea ajuta să deducem geometria și legile fizice ale universului.
Ați promovat foarte mult matematica în China. Cum s-au schimbat condițiile academice acolo de-a lungul anilor?
Prima data m-am întors acolo în 1979, chiar după ce China și-a deschis ușile pentru străini. Oamenii erau săraci, timpurile erau grele, era o nebunie. Am văzut mulți oameni care erau needucați și am simțit că trebuie să ajut. Până în anul 1985, am ajutat aproape 15 studenți chinezi să fie acceptați în SUA. La început a fost mentorul meu, Shiing-Shen Chern, care a mers în China și a înființat un institut de matematică acolo. Nu am vrut să intervin cu munca lui, dar el a îmbătrânit așa că am început să-l vizitez mai des. În 1994 am fost întrebat dacă vreau să țin un discurs. Am spus că este importantă politica deschisă a Chinei; acum trebuie să începem mișcarea pas cu pas, pregătind oameni tineri și construind o bază intelectuală.
În final, ați fondat patru instituții matematice în China. Cum s-a întâmplat?
L-am întâlnit pe Jiang Zemin, viitorul președinte, care a vrut ca eu să construiesc facultăți de matematică în China. După aceea, cu ajutorul unui donator, am construit Institutul de Știință Matematică la Universitatea Chineză din Hong Kong, urmată de alte trei institute pe continent – dar China a funcționat mereu într-un mod de colaborare, iar alte universități au început să ceară părți din fonduri. Încă, institutele au reușit să aibă ceva independență, iar astăzi mă duc în China de cinci-șase ori pe an.
În ultima decadă, ați criticat știința și matematica în China. De ce?
Sistemul universităților este înconjurat de către politică și este foarte greu ca oamenii tineri să ajungă în față. Când China s-a deschis, oamenii care conduceau aveau 50-60 de ani. Aceiași oameni conduc încă lucrurile acolo. Majoritatea nu utilizează tehnici moderne din cauza vârstei. Există tineri extraordinari, dar este greu ca ei sa fie recunoscuți. Am spus: ”Oferiți libertate oamenilor tineri,” iar oamenii s-au supărat.
Ați zis că la cele mai înalte nivele de realizare, matematicienii chinezi mai au mult de muncă, iar cei mai buni au plecat deja din țară. Care sunt prospectele Chinei în legătura cu matematica și știința în ziua de astăzi?
Economia merge din ce în ce mai bine, iar guvernul dorește să investească mai mult în știință, așa că pe termen lung viitorul arată bine. Mult mai mulți studenți chinezi care vin să studieze în SUA doresc să se întoarcă în China.
Cum intră în joc relația Chinei cu SUA?
Eu văd o relație constructivă pentru academii. SUA primește resurse umane în forma tinerilor chinezi inteligenți. Acești studenți învață foarte bine aici, pentru că SUA le oferă libertatea de a face cercetare în modul lor, iar unii dintre ei își doresc să aducă cunoștințele înapoi în China. Dar scopul meu este de a forma mult mai mulți tineri matematicieni în interiorul Chinei, prin furnizarea unui mediu care îi lasă să se concentreze asuprea cercetărilor și le recunoaște munca.
Ați criticat de asemenea sistemul academic din SUA.
Oamenii tineri sunt prea mult sub presiune aici. Ca un rezultat, unele din teoriile publicate sunt de fapt false. Înainte de a-mi publica dovada conjuncturii lui Calabi, am verificat-o de trei ori. Foarte mulți tineri matematicieni nu fac acest lucru.
Majoritatea oamenilor nu realizează cum poate fi matematica politică: în 2006, ziarul The New Yorker v-a acuzat că v-ați însușit dovedirea faimoasei conjuncturi a lui Poincare de către matematicianul rus Grigory Perelman. Ce s-a întâmplat atunci ?
Într-un proces complicat și descurajant ca dovedirea conjuncturii lui Poincare, este de înțeles că Perelman a lansat manuscriptul său cu câțiva pași schițați. Unul dintre studenții mei a încercat să adauge ceva detaliu, iar eu am acceptat. Am zis de asemenea că prietenul meu Richard Hamilton, un profesor de la Universitatea din Columbia, a muncit la o mare parte din fundațiile pe care Perelman s-a bazat pentru a-și construi demonstrația. Pentru aceste lucruri ziarul The New Yorker a încercat să mă acuze că doresc să-mi însușesc demonstrația, dar este ridicol. Eu cred că demonstrația Hamilton-Perelman a conjuncturii lui Poincare este un triumf mare al matematicii, și îl susține pe Perelman pentru medalia Fields. Hamilton merită de asemenea medalia Fields, dar nu o poate primi din cauza restricțiilor de vârstă [trebuie să ai sub 40 de ani]. A sugera că am avut o altă poziție este total neadevărat.
Fizicienii vorbesc des despre frumusețea matematicii. Ce înseamnă acest lucru ?
Prima dată când mi-am văzut soția, am crezut că este fermecătoare – atât de fermecătoare încât m-a șocat. Am avut o motivație foarte mare ca să o cunosc. Când mă uit la conjunctura Calabi, ea mă șochează de asemenea. Este un mod elegant și simplu care explică un lucru foarte mare. Este foarte incitant când ajungi foarte adânc, într-o structură complicată unde poți petrece aproape o viață muncind la ea. A fost șocant când aceasta a apărut și în fizică fie că este frumoasă sau nu.

O zi obisnuita la birou

2010-08-10T17:34:00.004+03:00

Ma trezesc, zorile de mult au aparut, insa draperiile le-au tinut ascunse de micutii ochi inca ramasi inchisi. Sub luminitele sclipitoare din ochi se mai vad inca urmele orelor tarzii petrecute in birou. Este probabil ora 10 trecut, laptopul toarce ca o pisica blanda langa perna mea iar eu ma intind ca o pisica alintata. Deschid draeriile si las lumina sa patrunda dormitorul care e intr-o profunda dezordine. Deschid larg geamul si privesc muntii care coloreaza tabloul inramat in alb al geamului meu. Respir. Visez. cartile sunt inca langa pat, asta imi aminteste ca trebuie deschise... si timpul trece...

Ora 2. Pijamaua zboara la locul ei in cea mai mare graba. E timpul sa merg la birou. Iubesc locul acela, atat de plin de viata si de agitat incat ar putea sa scoata din monotonie cel mai plictisit om. Vreme vine, vreme trece... privesc cuprinsa de un sentiment straniu, pe un geam gainile din curtea vecinilor... e o alta lume ce se intinde dincolo de technologizata companie peste care s-au asezat cu grandoare cateva birouri elegante, unul mai conectat decat altul. Pe alt geam privesc copii cu mingea. Incearca plini de entuziasm sa arunce o minge imbulinata in poarta: sar, fug, se trantesc pe jos -cred ca se distreaza de minune.

Alt geam, alta lume, ... alti oameni care si-au creat o lume numai a lor, intr-un colt numai al lor, intr-un loc numai al lor, intr-o privatiune numai al lor... .

Ne intalnim cu totii la birou, unii doar niste voci, calatorind prin mii de cable pentru a ajunge labiroul meu, altii, putin mai materiali, intr-un ciclu de aparitii si disparitii, calatoresc prin biroul vesnic agitat, vesnic la locul lui.

Si maine e o zi. Si maine voi fi aci. Si maine ma voi intalni cu oameni... aceeasi sau altii... fiecare cu lumea lui... fiecare cu geamul lui... fiecare cu.. fiecare cu... si se sting in goana lor nebuna dupa...

Trezire de import

2010-08-08T12:30:00.004+03:00

De ceva vreme, sunt provocata sa fac fata unui fenomen religios nou, care m-a intrigat, m-a provocat si m-a pus pe jar, pentru a studia adancimile si profunzimile lui Dumnezeu. De cand ma stiu, crestinismul asteapta o `trezire` in care Dumnezeu sa vina si sa faca lucruri mari. De multa vreme ne rugam, postim si strigam la Dumnezeu pentru vecinii si prietenii nostri, ii bombardam cu mesaje evanghelistice si totusi... nu se intampla nimic. Si atunci, asa cum spune Friedman, ne uitam peste gardul vecinului (care poate fi oriunde pe pamantul acesta minuscul, intrucat oricine poate sa imi fie `vecin de banda`) si suntem nemultumiti de faptul ca acolo se intampla lucrurile pe care noi le asteptam... si asteptam ... si asteptam. Intr-o zi ... o minte mai incretita decat celelalte... se gandeste, asa intr-o doara, sa se duca sa aduca `un kg de trezire` si in romania. Aici nu vorbesc de oameni care au plecat pentru o perioada (lunga), pentru a invata, si care s-au intors aici avand o viziune adaptata locului in care traieste si a inceput sa munceasca pentru ea impreuna cu Dumnezeu, ci mai de graba cei care emigreaza prin vecini si aduna cate ceva extraordinar si spectacular, si apoi, cu buzunarele pline, incearva sa copieze `trezirea` din import.

Si totusi, de ce nu vine `trezirea`? De ce nu se intampla lucrurile astea si la noi?
In primul rand, lucrurile trebuie sa se nasca, nu sa se importere; nu suntem negustori de crestinism, si nu vinem nimic. Nu ademenim oamenii cu chestii care sa atraga privirea, noi stim ca imparatia lui Dumnezeu nu este nici acolo, nici dincolo, ci in noi. Si cum o sa ajunga in noi? nu, din pacate nu putem sa importam sau sa o descarcam de pe internet, ci ea trebuie sa se nasca, sa ia fiinta, sa se `tese ca in chip ciudat` asa cum spune Davis in psalmul 139.

Si cum se intampla asta?
Pai, in primul rand, ai nevoie de Dumnezeu si in al doilea rand ai nevoie de ceilalti. Biblia vorbeste despre a te naste din nou din apa si din Duh. Asta face Dumnezeu, atunci cand `iti pui inima sa cercetezi legea Domnului`, ca Ezra, asta inseamna, sa citesti biblia asa cum este, nu cum iti place tie! Iar apoi, in Faptele Apostolilor vorbeste de `cei patru stalpi` asa cum ii numeste si fr.Beniamin Poplaceanu, anume invatatura apostolilor, legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.

Si noi nu facem asta?
Ba da, dar majoritatea numai de fatada... si Dumnezeu nu este impresionat de cat de bine stim noi sa jucam teatru, sau de cat de desavarsit aratam aparentele! Sfintenia este la un nivel de `Dumnezeu stie ca nu pot mai mult`, iar partea trista a ecuatiei este ca intr-adevar Dumnezeu stie, dar stie ceea ce tu nu sti, stie ca tu poti totul in Christos care te intareste! Dar pretextul e bun si tine ... asa ca de ce sa te mai chinui.
Invatatura apostolilor? poporul piere din lipsa de cunostinta. Secretul e in paslmul 1, nu e nici prea departe, sa nu trebuiasca cautat prea mult ``si zi si noapte cugeta la legea Lui``. Teoretic e ok, dar practic, un gand bine gandit, o vorba bine spusa si o fapta bine facuta sunt doar notele de subsol de la cantarea ``asa cum sunt la tine vin/putere n-am tu-mi fi sprijin``. si totusi, ei nu doar stiau invatatura apostolilor, o si puneau in aplicare.
Legatura frateasca? Te iubesc frate, dar, mi-esti putin antipatic, de fapt, cred ca imi place ceea ce faci si esti incat as vrea sa fiu ca tine asa de mult incat te invidiez... sau mai de graba... nu, nu te invidiez decat pentru unele lucruri, pe care eu nu le am... sau mai bine zis, lasa, eu sunt mai sfant ca tine si asa ca, tu nu poti fi la fel de sfant ca mine atata timp cat faci ceea ce faci; te stiu eu ce faci... si totusi... ei stariau in legatura frateasca... si nu, nici ei nu erau perfecti!
Cina Domnului? Dar cu asta ce mai e? Poi este o singura problema cu asta... ne pregatim o data pe luna pentru ea, si asta e foarte bine, dar daca Christos vine in timpul lunii, cand nu e cina, si cand nu prea esti pregatit... atunci... si totusi, lucrul acesta este bun, ca te pregatesti cel putin atunci.
Rugaciuni? Dar nu ne rugam? Aici ai dreptate... ne rugam, dar cum? Venim la Dumnezeu asa cum suntem... sau?!? sau ne punem o masca ieftina si luam o infatisare pioasa, cu frunotea incruntata, si spunem niste cuvinte ales mestesiugite, si indrugam o gramada de chestii care ni se par noua ca sunt la subiect...si apoi dam rand la altii... si totusi... rugaciunea continua sa fie cel mai intim colt al sufletului nostru. Rugaciunea trebuie sa exprime fiecare stare a sufletului nostru... intristare, bucurie, neliniste... si desigur bucurie... dansand ca David in fata Slavei Domnului.

Si spectacularul?
Pai atunci cand ai un prieten asa de extraordinar ca si Christos, cand face un lucru mare, te bucuri, cand nu face, sti ca El cunoaste momentul potrivit pentru toate. Si mai sti ca cel care face lucruri mari, daca le face prin puterea Celui Mare, slava nu este a nimanui decat a Domnului. Nu incearca sa faca lucruri mari sau sa traiasca seznatii extra, ci staruieste in sfintenie si in toate celelalte, mentionate mai sus, stiind ca a Domnului este pamantul si tot ce este pe El, si la cuvantul Lui se fac minunile. De asemenea viata unui astfel de om nu este ghidata dupa cat de extraordinare sunt lucrurile pe care le face, ci dupa Cuvant. Tot ce iasa din acest cadru, este indoielnic.

In loc de concluzie

Timpul trezirii este atat in timpul lui Dumnezeu cat si in mana alegerii noastre. Trezirea nu va veni pana cand tu si eu nu vom fi stinti, nu vom persevera in invatatura apostololor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni. Astfel, cand eu si tu vom ajunge aici, trezirea va incepe cu tine si cu mine. Asa vom da nastere unei treziri, si nu doar o vom importa.

O picatura din lumea mea!

2010-08-02T23:36:00.003+03:00

Unde merge timpul? Incotro fuge in graba-i nebuna? Unde se grabeste intr-un asemenea hal sa nu ne dea timp de ragaz? Sa nu ne dea un strop de tihna? De ce bate ceasul... tic... tac... si inca o picatura de plaoie se prelinge pe geamul sufletului tau... si stai asa ... privind ploaia gri... poate ploua inauntru si afara... sau poate afara e soare! „Unde merge?” strigi cu ultima picatura de speranta ramasa intr-un colt al sufletului tau? De ce pierdem lucruri pe lume? De ce suntem sortiti esecului? De ce oricat de mult ai incerca e cineva care sa fie mai bun ca tine? De ce trebuie sa renuntam la prieteni, oameni iubiti si familie pentru a merge mai departe?

De ce? Pentruca omul e calator. Timpul nu merge, timpul sta! Omul se grabeste prin viata, el goneste in valtoarea sa nebuna, dupa himera unei picaturi de fericire varsata din pocalul desertaciunii, dupa un strop de apreciere, un stropde faima, un strop de putere. Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut. Lauda ingamfa. Minciuna aduce nesiguranta! Rautatea distruge. Omul fuge si uita sa se bucure de viata. Singura sa bucurie e sa aiba mai mult decat cel peste al carui gard priveste, dar are prea multe garduri pentru a fi mai bun decat toti, si atunci cand crede ca a ajuns in varful muntelui, descopera ca exista un alt varf un un alt multe mai inalt, si ca totul a fost o himera! Totul e desertaciune si goana dupa vant.

Si atunci pentru ce? Pentruca un strop de fericire in pocalul vietii mele, nu va fi cel care va schimba lumea, ci va fi cel care va schimba perspectiva asupra lumii. Pentruca lumea pe care o vad eu, este lumea mea, iar lumea pe care o vezi tu, este lumea ta!

Incotro atunci? Directia, este cea pe care o aleg! Am ratiune, emotii, imaginatie, procese cognitive, senzoriale si afective. Am imaginatie, gandire si motivatie. Directia e cea pe care o aleg. Eu. Cea pe care vreau sa merg. Cea pe care vreau sa fiu mai buna, nu, nu ca ei, ci mai buna ca mine, mai buna ca mine in fiecare zi. Cea in care ma uit peste gard doar pentru a aprecia gradina vecinului. Cea in care puterea nu este nimic si lipsa de putere nu este nimic. In care toti sunt ceea ce sunt si muncesc pentru a fi mai mult, nu pentruca nu sunt multumiti, ci pentruca e distractiv sa muncesti, e placut sa ai rezultate bune si te simti implinit atunci cand te intreci pe tine. Pentruca e lumea mea. Lumea pe care o creez in jurul meu. Lumea pecare aleg eu sa o vad!

Adevarul? Omul e pervers, egoist si ipocrit. Caracterul omului e suficient de pervertit pentru a face orice lucru(da, absolut orice lucru fara a avea pic de constiinta).

Si atunci? Pazeste-ti inima mai mult decat orice caci din ea ies izvoarele vietii. Singura inima pe care o ai este cea cu care gandesti si cea cu care simti. Iubesti ceea ce alegi sa iubesti si iti place ceea ce alegi sa iti placa.

Concluzia? Traieste nelimitat, creaza-ti o lume a ta in care cerul e mereu senin, in care nu situatiile iti fac viata, ci viata face situatiile! Pentruca viata nu e un amalgam de evenimente care sa iti influenteze existenta, ci e o existenta care sa influenteze evenimentele si sa faca o sarbatoare din cele mai triste si sa culeaga invatatura din cele tragice.

Viata e a ta! Traieste-o inteligent(intelept)!

Incotro? inainte cat vezi cu ochii!

2010-08-02T18:33:00.002+03:00

sa pierzi ce iubesti mai mult, sa vezi cum lumea ta se naruie si in urma lor lasa naluca a ceea ce numeai ei fericire... apoi sa iti gasesti propriul drum, propriul mod de a fi fericit in ciuda a ce se intampla! Viata ce merita traita! Traieste-ti viata la maxim!

si cum spune unul din catecelele mele preferate: nimic nu-i imposibil!

Nimic nu-i imposibil!

2010-07-19T09:50:00.003+03:00

Sa explici acestei fiinte minuscule ca nu se poate, este ca si cum ai incerca sa explici triniatea prin teorema lui pitagora, nu numai ca este imposibil, dar este nebunesc!

Deci, ce este imposibilul altceva decat un posibil neexplicat?

Cum? :)

2010-07-05T14:42:00.002+03:00

Sta in slava lui Dumnezeu sa tainuiasca un lucru, si in slava imparatilor sa afle acel lucru!

"chiar si rapul urban l-am luat inapoi din teritoriul lui Satan!"

go Dunamis!

Marica Ioana-Maria

friendship

2010-07-05T12:21:00.001+03:00

If one of my friends asks me ,,Can you?", my answer will de yes before I hear the question!

Marica Ioana-Maria

quote of the day!

2010-07-04T15:51:00.001+03:00

Iepurasul si lucrarea de licentza:)

2010-07-03T13:57:00.002+03:00

Iepurasul isi facea lucrarea de licenta.
Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
- Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo…?

- Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras …

- Ha, ha, ha… pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe, poate invers …

- Cercetare stiintifica vulpeo, daca nu crezi te astept deseara la vizuina …

Dimineata, padurea uimita de mirare…. in fata vizuinei pielea vulpii era intinsa la uscat …

Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba:

- Despre ce scrii tu acolo iepurasule?

- Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras…

- Ha, ha, ha….. cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?

- Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem deseara la viziuna …

Dimineata stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpii …

Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:

- Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule?

- Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras…

- Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui pricajitule…. cum sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?

- Nu crezi? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino deseara la vizuina si ai sa te convingi…

In dimineata urmatoare toata padurea era socata….pielea ursului era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii…..

Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro, razand, iepurasul iesi din vizuina de gat cu leul care ii spuse:

- Ai vazut iepurasule? Ce iti spuneam eu? Tema nu conteaza, ci coordonatorul …

am copiat asta, am copiat asta am copiat asta:)) de ... aici!

Schimba-mi Inima!

2010-07-01T16:15:00.003+03:00

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei! (Ps. 139)

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. (Ps.119:105)

Maxima

2010-06-27T17:18:00.002+03:00

E nevoie un om sufletist sa faca o fapta buna, de un om curajos sa faca un fapt eroic, dar de un om mare sa poata sa faca ceea ce altii cred ca ii este imposibil! Go4it!

Marica Ioana-Maria

Raindrops

2010-03-18T09:05:00.000+02:00

am picurat un picur din mine intr-un pahar cu amaraciune... s-a transformat in sange...

am baut cupa amara a rautatii... nu am murit... insa de atunci mor incet...

am privit Viata in fata... cum pasea cu pasi apasati... am privit cum mergea cu pasi apasati, in timp ce pamantul se scutura la umbrele pasilor Sai iar cei prezenti, ingenunchiati in Prezenta-I asteptau atingerea Sa divina...

Christos in noi, nadejdea slavei!

m-am nascut sa nu mor, si mor pentru a nu renaste din aceeasi natura.

platesc bir cezarului si renta chiriasului, insa refuz sa platesc darea firii mele.

merg pe drum cu spini si palamida in timp ce urmele mele sangerande croiesc drumuri drepte pentru ei.

mana mea stanga tine faclia, in dreapta tin sabia... inca invat sa calaresc... incotro ma indrept... Dumnezeu stie!

cine sunt sau ce voi fi, e un mister, insa un mister mai maret decat atat este cine este El, ieri azi si in veci.

un om mandru este asemenea unei papusi de carpa mandra de indemanarea Papusarului sau: papusii nu-i apartine nimic si totusi primeste totul.

cei care se limiteaza la ce se vede, nu pot sa ajunga prea departe... vantul bate incotro vrea, dar ochii nu privesc decat intr-o singura directie insa.

De ce a facut Dumnezeu mamele

2009-11-20T14:32:00.003+02:00

Am primit ceva dragutz de la cineva si mai dragutz:

~raspunsuri date de copii~

De ce a facut Dumnezeu mame?

1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.

2). Mai mult ca sa curete casa.

3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?

1). El a folosit pamant cum ne-a facut si pe noi.

2). Magie plus putere suprema si a amestecat mult.

3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine . Numai ca el a folosit piese mai mari.

Din ce ingrediente au fost facute mamele?

1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.

2).Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu altei mame?

1). Pentru ca noi sintem neamuri.

2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult.

multumim mult Teo.

perspective proaspete asupra inchinari

2009-10-26T11:23:00.003+02:00

in bataia rece a vantului, te trezesti mergand agale pe drumul vietii. nisipul nebun iti brazdeaza fata iar tu trebuie sa strabati acest desert nebun al vietii. inchinare? multumire? lauda? unde mai incape atata durere si intristare in sufletul tau? de ce rasuna ca un ecou intr-un nesfarsit labirint: labirintul sufletului tau. te opresti o secuna. unde esti? incotro te indrepti? ce ai pierdut pe drum? intrebarile se ridica ca un roi de albine incoltind mintea ta confuza... cine sunt? ce caut aici? de ce atata suferinta? ... unde este problema?
momentul crizei este cel mai bun moment pentru noi inceputuri, mici sau mari, insa orice lucru mic, duce la ceva mult mai mare decat vezi acum.
din nou mergi pe strada. te indrepti spre o cladire mare... sau poate calci rufe... poate ai de invatat pentru un examen nesuferit.. sau poate trebuie sa satisfaci un capriciu unui nesuferit de coleg sau profesor sau unui nesuferit de oricine... acelasi cerc vicios... aceleasi intrebari de ce, aceeasi atitudine obosita de zile... ai obosit, te-ai plictisit de toate astea... nimic mai perfect. e timpul pentru o reimprospatare. priveste putin: de ce ai obosit? ... cauza...de ce faceai toate acele lucruri? ... raspuns: pentru ca ... trebuie? ti se impune? s a m d?!! mergi mai departe buimac? sau te opresti o clipa, iei un moment de ragaz si reanalizezi? ... undeva trebuie sa existe o de scapare... si atunci un gand iti vine in minte, e Duhul Domnului care iti vorbeste "tot ce faceti sa faceti ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni". ti s-a parut ca ai muncit in plus sau degeaba? ai facut lucruri pentru o persoana draga fara sa fi apreciat si apoi te-ai intristat? munca de birou, de la scoala, de acasa te extenueaza si ti se pare ca nimeni nu iti apreciaza eforturile? inseamna ca ai facut toate acele lucruri pentru ei, sau poate pentru tine, dar si tu te dezamagesti uneori, nu-i asa? opreste-te o secunda! reanalizeaza si reformuleaza planul de bataie... daca mergi la birou si munca ta nu este apreciata de oameni, daca mergi la scoala si eforturile nu iti sunt apreciate, daca zilnic faci curatenie fara ca ceilalti sa observe macar eforturile tale, daca ai obosit si te simti extenuata, abandoneaza sa o mai faci pentru ei, incepe sa faci "tot ce faci ca pentru Domnul" si atunci inchinarea ta va fi una curata, placuta si primita inaintea lui Dumnezeu care "nu dispretuieste ziua inceputurilor slabe"

Jehovah Jireh

2009-09-20T13:38:00.000+03:00

Poveste cu talc reloaded

2009-09-15T17:50:00.003+03:00

Pe o potecă abruptă şi stâncoasă am întâlnit o fetiţă, care-şi purta în spate frăţiorul. Se vedea cu ochiul liber că micuţul era prea greu pentru puterile ei. I-am spus:

–Fetiţo, ce grea povară duci!

Ea m-a privit mirată şi mi-a spus cu reproş în glas:
–Nu este o povară domnule, este fratele meu!

"O anumite categorie de credinciosi spun ca cea mai mare credinta este sa invii mortii,dar eu cred ca cea mai mare credinta este aceasta:sa te privesti bine in oglinda, sa vezi cine esti si apoi sa crezi ca Dumnezeu te iubeste asa cum o spune in cuvantul Sau!" (Paul Washer)

Povestioare cu talc

2009-09-13T00:27:00.002+03:00

Cine are urechi de auzit, sa auda!

Sunt doua povestioare pe care le-am auzit de curand si mi-au placut intr-un mod deosebit. iata-le!

Intr-un orasel dintr-o tara indepartata, intr-o dupamiaza zgomotoasa si aglomerata, un copil privea cu ochi mari si mirati forfota din jurul sau. Orasul era o mare de oameni care se duceau, se intorceau, radeau, plangeau... fiecare din ei purtand povestea sa de viatza. Obosit de toate acestea si ratacit la destule strazi distanta, copilul se hotaraste sa se aseze pe o banca intr-un parc, asteptand linistit o licarire de speranta oebtru a ajunge din nou acasa. Observat fiind de doi politisti care patrulau zona, acesta isi face curaj si ii abordeaza: "Domnilor, am o problema, m-am ratacit si nu stiu unde locuiesc, insa daca ma veti ajuta sa ajung la crucea cea mare de pe biserica, voi putea sa ajung acasa pentruca de acolo cunosc drumul"

... tu de unde cunosti drumul spre casa?

O familie de curand ajunsa in Europa, in drum spre locul destinatiei, se opresc un moment pentru a admira marele ceas londonez Big Bang. Sotul, prins in afaceri, se grabeste in a-si regla ceasul dupa ora locala si de a se acomoda cu toate schimbarile fusului orar, insa sotia refuza cu vehementa sa isi schimbe ora de la ceasul sau; in ciuda acestui lucru, in fiecare moment al zilei ea stia exact ora, preferand sa o socoteasca. Nedumerit de atitudinea atat de putin practica a sotiei sale, sotul intreaba: " Draga mea, de ce nu iti fixezi si tu ceasul dupa ora locala? Nu ti-ar fi mai usor?" dupa un moment de tacere, sotia raspunde: "Pot sa stiu exact cat este ceasul aici, insa ceasul meu merge in acelasi ritm cu inima mea." . Nedumerit de aceste cuvinte, sotul o intreaba: "Cum poate un ceas sa mearga in acelasi ritm cu inima ta?" plina de aceeasi rabdare pe care o arata intotdeauna, sotia raspunde: " In felul urmator, de cate ori privesc ceasul, inainte sa ma intreb cat e ora, ma intreb ce ar putea sa faca copii acasa, ce face mama si toti cei dragi de acolo, iar abea apoi incep sa socotesc cat este ora, aici, departe de casa."

...ceasul tau dupa ora cui indica?

Concluzie: Ghideaza-ti viata dupa cer.

"Chieia oricarui lucru este urmatoarea: Unii spun ca un anumit lucru este corect. Noi de asemenea am putea spune ca lucrul respectiv este corect, dar intrebarea este daca atunci cand incepem sa facem un anumit lucru viata Domnului creste sau se retrage in noi. Atunci cand incepem sa facem ceva, simtim ungerea sau ne simtim apasati? Retineti ca viata nu ia decizii conform standardelor exterioare a ceea ce este corect si gresit. Lucrurile trebuie hotarate conform simtului vietii lui Dumnezeu sau simtului mortii." (Elemente de baza ale vietii crestine vol. 3 Watchman Nee si Witness Lee)

ce sunt prietenii?

2009-08-06T21:31:00.004+03:00

ce sunt prietenii?
- sunt speranta pe care o ai atunci cand nu mai ai nici o speranta
- sunt vestile bune de departe atunci cand totul merge prost
- sunt credinta nestramutata atunci cand tu te clatini
- sunt o lacrima atunci cand tu plangi, pentru a aduce alinare
- sunt clinchetul sincer de ras atunci cand inima sta sa iti sara din piept
- sunt cei care iti desinfecteaza ranile, chiar daca pe moment o sa doara
- sunt cei care atunci cand tu razi la un moment prost... iti strica momentul
- sunt cei care atunci cand tu plangi dintr-un motiv neintemeiat, iti curma lacrimile
- sunt acei pe care tu ii iubesti, si sti ca ai plange pentru orice durere de-a lor
- sunt oamenii in ai caror ochi te uiti si il vezi pe Dumnezeu
- sunt un chip de cer pe un pamant mohorat
- sunt prima raza de soare de dupa furtuna, care aduce dupa sine curcubeul
- sunt mireasma dragoistei lui Dumnezeu
- sunt toti acei care cu trei vorbe sunt capabili sa iti alunge norii sau sa transforme furtuna in tornada
- sunt acei care iti stiu defectele pe de rost; dar in ciuda lor, te iubesc pentruca esti TU.

Frumusetea unei prietenii nu sta in ceea ce poti face tu pentru mine si eu pentru tine, ci in faptul ca te iubesc si ma iubesti si din cauza aceasta eu fac tot ce pot sa te ajut si stiu ca si tu ai face acelasi lucru pentru mine!
Iar cel mai pretios Prieten, care nu merita schimbat cu nimeni si nimic in lume, este insusi Dumnezeu, pentruca nu este declaratie de dragoste mai mare si mai reala decat sa traiesti pentru o adunatura de fiinte umane, sa mori pentru ele si apoi sa fi respins din nou, iar atunci cand ei, oamenii, se trezesc la realitate, sa fie primiti cu bratele deschise, sa se uite in ochii Creatorului si sa citeasca "Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez bunatatea Mea"

Ieremia 31:3 „Domnul mi Se aratã de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnicã; de aceea îti pãstrez bunãtatea Mea!"

daca astazi simti nevoia sa auzi vocea Domnului tau, care iti spune te iubesc, atunci ai aici "Cele 35 de declaratii de dragoste ale lui Dumnezeu"! Citeste-le si pastreaza-le in inima ta!

din lirica Vechiului Testament- Iov5:17-27

2009-08-05T15:37:00.002+03:00

Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartã Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.
18 El face rana, si tot El o leagã; El rãneste, si mâna Lui tãmãduieste.
19 De sase ori te va izbãvi din necaz, si de sapte ori nu te va atinge rãul.
20 El te va scãpa de moarte în vreme de foamete, ºi de loviturile sãbiei în vreme de rãzboi.
21 Vei fi la adãpost de biciul limbii, vei fi fãrã teamã când va veni pustiirea.
22 Vei rîde de pustiire ca si de foamete, si nu te vei teme de fiarele pãmântului.
23 Cãci vei face legãmânt pânã si cu pietrele câmpului, si fiarele pãmântului vor fi în pace cu tine.
24 Vei avea fericire în cortul tãu, îti vei gãsi turmele întregi,
25 îti vei vedea sãmânta crescându-ti, si odraslele înmultindu-se ca iarba de pe câmp.
26 Vei intra în mormânt la bãtrânete, ca snopul strâns la vremea lui.
27 Iatã ce am cercetat, si asa este! Ascultã, cã Sunt spre folosul tãu!” ~AMIN~

Din "Hiturile Ioanei si Claudiei"

2009-08-04T18:07:00.000+03:00

Triluri de Adriana Stoica

2009-07-31T14:02:00.002+03:00

restul sunt doar cuvinte!

action speak loder than words...

2009-07-29T20:24:00.001+03:00

Oare cu ce legaturi?

2009-07-26T19:51:00.003+03:00

Oare cu ce legaturi legi Tu, Doamne oamenii?

Oare cu ce sfinte sfori ne unesti intr-un duh si o simtire?

o, daca am invata ca durerea fratelui nostru este mai presus de a noastra

o, daca intelege ca slujirea lui este mai importanta ca a noastra.

Sunt un sac de tarana cu o valoare echivalenta a 17 RON

Dar totusi, nimeni nu poate tese un material

Mai pur, mai minunat si mai elastic decat pielea,

Pe care Dumnezeul mei mi-a oferit-o ca sac...

Pentru tarana!

Cum poate oare sa cuprinca chipul de lut

Atata iubire, atata iertare, atata tandrete

Si cum poate oare sa redea acea perfecta relationare

A lui liber arbitru, lasat de Creator.

O, cat de perfecta unitate in creatie

O, cat de minunata slujire

O, cat de minunat sa fi departe si totusi sa fi aproape

O, cat de minunat sa vina insusi Dumnezeu si sa iti spuna cu glas duios:

"Odihneste-te copilul Meu, esti in mana Mea!" si

"Harul Meu iti este indeajuns, caci

puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita"

Iata ce bine si ce minunat este sa locuiasca fratii impreuna!

Culese pe Alese - cum sa faci din supararile tale o afacere profitabila

2009-07-25T23:07:00.003+03:00

Din rubrica Culese pe alese, am mai cules o perla, de fapt pe asta am primit-o! ms cole!

"Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani.

Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata

de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea

pe dulapul ei de haine, si, despre care l-a atentionat pe sotul ei sa

nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata.

In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi,

batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai

are sanse sa se traiasca. Incercind sa puna toate lucrurile in

ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o

linga patul sotiei sale...

Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in

acea cutie.Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o

gramada de bani, in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o

despre continutul acestei cutii.'Cind ne-am casatorit, spunea ea,

bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi

niciodata. Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine, sa tac din

gura si sa crosetez o papusica'... ......

Batrinelul era atit de impresionat, incit abia isi putea stapini

lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie ! Ea fusese suparata

numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna.

Nu mai putea de fericit!

'Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?'

'Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea

papusilor'.. ...

RUGACIUNE :

Doamne, ma rog sa-mi dai intelepciune sa-mi inteleg sotul; iubire ca

sa pot sa-l iert; si rabdare pentru toanele lui. Pentru ca DDoamne, daca

as cere putere, ma tem ca l-as bate prea tare. Amin !

haios, dar cred ca o sa incep sa invatz sa crosetez de pe acum!

Culese pe Alese- crestinism de 10 centi, va rog!

2009-07-25T21:32:00.004+03:00

din rubrica Culese pe alese, iara un citat dragutz:

“Aş vrea să cumpăr creştinism în valoare de zece cenţi; nu mai mult ca să nu-mi deranjeze obiceiurile şi să nu-mi schimbe viaţa. Nu vreau acel creştinism care să mă facă să iubesc ţiganul de alături sau copii vecinului care se înjură sub geamul meu de dimineaţă până seara. Doar puţintel creştinism. Vreau extaz, dar nu transformare, vreau căldurică spirituală, dar nu cenuşa păcăţelelor mele favorite. Vreau o jumătate de kilogram de creştinism, să-l pot consuma când anturajul nu este cu ochii pe mine. ” Wilbur Rees

... o singura intrebare mai ramane: cat cantareste crestinismul tau?

More than conquerors (mai mult decat biruitori)

2009-07-25T17:22:00.002+03:00

Am ajuns acasa sia scultam Acappella, imi era dor, sio am dat peste o melodie care mi-a ridicat moralul... nu e calitatea audio asa cim mi-as fi dorit-o, dar se poate intelege linia melodica.

Iata si verusrile in limba engleza :

Lyrics to More Than Conquerors :

We've been made more than conquerors
Overcomers in this life
We've been made victorious
Through the blood of Jesus Christ!

When troubles come knockin' at your door
Don't be afraid, you know it's not like before
Don't you give in, don't let it bring you down
Cause you dont have to worry anymore!

We've been made more than conquerors
Overcomers in this life
We've been made victorious
Through the blood of Jesus Christ!

Hold on, we're getting stronger everyday
There's no reason for you to go astray
Don't go leaning to your understanding
Cause you dont have to worry anyway!

We've been made more than conquerors
Overcomers in this life
We've been made victorious
Through the blood of Jesus Christ!

We've been made more than conquerors
Overcomers in this life
We've been made victorious

Through the blood of Jesus Christ!

Through the power of Jesus Christ

iar acum o posibila varianta in limba romana:

Am fost facuti mai mult decat biruitori

Invingatori in acest loc

Am fost facuti victoriosi

Prin jertfa lui Isus Christos!

Cand incercarile vin sa-ti bata la usa

Tu sa nu te temi, nu mai este la fel,

Tu nu le primesti, nu te lasi daramat

Pentruca tu nu te mai ingrijorezi!

Am fost facuti mai mult decat biruitori

Invingatori in acest loc

Am fost facuti victoriosi

Prin jertfa lui Isus Christos!

Lupta, vom fi zilnic mai puternici!

N-ai motiv sa te dai batut

Stai langa Domnul in fiecare zi

Si atunci n-o sa te mai ingrijorezi!

Am fost facuti mai mult decat biruitori

Invingatori in acest loc

Am fost facuti victoriosi

Prin jertfa lui Isus Christos!

Am fost facuti mai mult decat biruitori

Invingatori in acest loc

Am fost facuti victoriosi

Prin jertfa lui Isus Christos!

Dorintza nr 1 :)

2009-07-12T13:59:00.004+03:00

Dorintele inimii sunt cel mai adanc si tainic loc al sufletului, acolo se pot naste pasiuni(varianta biblica"focuri"). atunci cand acestea incep sa ia amploare, degenereaza intr-un incendiu, care arde fie totul, fie tot ce e rau. Spre deosebire de dorinte, pasiunile sunt principalul factor motivational (asta suna haios, cam asa ca la scoala) dar sa revenim tot la intelepciunea populara britanica: "If there is a will, there is a way!" -daca este dorinta, este si infaptuire. Inca un mic detaliu :Filipeni 2:13 "Cãci Dumnezeu este Acela care lucreazã în voi, si vã dã, dupã plãcerea Lui, si vointa si înfãptuirea. " awasome, huh?

to be continued...

Lumanarele

2009-07-11T22:50:00.006+03:00

Pentru panza de iubire

e razboiul cel mai greu;

Diavolul tot rupe fire,

noi le innodam mereu.

Judeca,dar fara ura

si cu gandul de-a zidi.

Nu mustra fara masura,

ci cat poti si tu primi.

Cand cei rai te trag pe sfoera,

de obida sa nu strigi.

Ei te mint,tu strangi comoara.

Ei te-nsala,tu castigi.

Pentru orice pata,dut-e

la Izvorul Salvator!

Dar cu cat o speli mai iute,

cu-tat iese mai usor...

Da cu grija din tezaur

si ia seama la ce dai.

Cui vrea scump,da-i snopi de aur.

Cui vrea ieftin,da-i un pai.

Cum gandesti,asa cuvanta;

spune simplu ce-ai de spus.

caci si ciocarlia canta

numai cum i-e dat de sus.

Cand se leaga rodu-n floare,

slava ei se ofileste

Dragostea cea roditoare

ca si floarea se jertfeste.

Nu sfarseste viata-n groapa

nici pe cruce,nici pe ruguri.

Iarna,sub zapada alba

toate crengile au muguri.

Daca tu barfesti un frate

sau in cuget l-ai hulit,

sus in cer de-acestea toate

va afla si cel barfit.

Strabatand a lumii holda,

auzeam un glas ce striga:

"Indurarea se acorda,

dar iubirea se castiga."

Mii de scoici pescarii cara

ca sa afle-un margarit.

Dar o piatra si mai rara

e un credincios smerit.

Intre cei cu duh de piatra

tu sa nu te faci la fel.

Cand un caine rau te latra,

nu latra si tu la fel.

Orice om vazut de-aproape,

zi de zi mai mic iti pare.

Doar ISUS,pe-a lumii ape,

e mereu,mereu mai mare.

Plang doua femei ca-n ghiare.

Taina cine le-o cunoaste?

Una sufera si moare.

Alta sufera si naste.

Noi ne laudam cu Domnul,

cu tot harul Legii noi.

Insa Domnul oare poate

sa Se laude cu noi?

Tot visand la multe lucruri,

la palatul ce nu-l ai

nici de el tu nu te bucuri,

nici de casa-n care stai.

Daca noaptea te surprinde

printre gropi,pe drumuri grele,

bine e sa ai la tine

cel putin...lumanarele

Costache Ioanid

Cuvinte despre poezie: este o culegere de "lumanarele" asa cum le denumeste si poetul, in care s-a cules cate un licar de stea din feicare poezie, anume inima poeziei, conturandu-se astfel, asemenea unui curcubeu, o armonioasa impletitura intre ele; lasand astfel sa curga o noua rasuflare a cerului peste sufletul insetat al oricarui muritor care il descopera pe Dumnezeu in cel mai subilm, tandru si minunat mod. Cu alte cuvinte, un strop de cer in cuvinte de lut. Adunati lumanarelele pentru vremuri tulburi si semanati in urma voastra o unda de lumina care sa rodeasca in dragoste, bucurie, pace, bunatate, rabdare, facere de bine, credinciosie, putere si infranare a poftlor. Ramaneti in paza Singurului care va poate avea in paza. Cerul sa va fie deschis.

Binecuvantarie din Deuteronom 28

2009-07-06T23:30:00.005+03:00

Dacã vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tãu,pãzind si împlinind toate poruncile Lui pe care ti le dau astãzi,Domnul, Dumnezeul tãu, îti va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pãmânt.Iatã toate binecuvântãrile care vor veni peste tine si de care vei avea parte,dacã vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tãu:Vei fi binecuvântat în cetate, si vei fi binecuvântat la câmp.Rodul pântecelui tãu, rodul pãmântului tãu, rodul turmelor tale,fãtul vacilor si oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate.Cosnita si postava ta vor fi binecuvântate.Vei fi binecuvântat la venirea ta, si vei fi binecuvântat la plecarea ta.Domnul îti va da biruintã asupra vrãjmasilor tãi care se vor ridica împotriva ta;pe un drum vor iesi împotriva ta, dar pe sapte drumuri vor fugi dinaintea ta.Domnul va face ca binecuvântarea sã fie cu tine în grînarele talesi în toate lucrurile pe care vei pune mâna.Te va binecuvânta în tara pe care ti-o dã Domnul, Dumnezeul tãu.Vei fi pentru Domnul un popor Sfânt, cum ti-a jurat El,dacã vei pãzi poruncile Domnului, Dumnezeului tãu, si vei umbla pe cãile Lui.Toate popoarele vor vedea cã tu porti Numele Domnului, si se vor teme de tine.Domnul te va coplesi cu bunãtãti, înmultind rodul trupului tãu,rodul turmelor tale si rodul pãmântului tãu,în tara pe care Domnul a jurat pãrintilor tãi cã ti-o va da. Domnul îti va deschide comoara Lui cea bunã,cerul, ca sã trimeatã tãrii tale ploaie la vreme si ca sã binecuvânteze tot lucrul mânilor tale:vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut.Domnul te va face sã fii cap, nu coadã; totdeauna vei fi sus, si niciodatã nu vei fi jos,dacã vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tãu pe care ti le dau astãzi,dacã le vei pãzi si le vei împlini, si nu te vei abate nici la dreapta nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astãzi, ca sã vã duceti dupã alti dumnezei si sã le slujiti.

Deuteronomul 28:1-14

Psalmul 91

2009-07-05T16:22:00.004+03:00

Ceea ce face frumusetea unui vas mai slab, este insasi gingasia sa. Lacrimile sunt cadoul cerului pentru orice inima sensibila, insa inima omului este uneori nespus de rea si inselatoare, dar o inima curata se poate gasi doar la Creatorul. Insa atunci cand intristarea apasa asupra unei inimi, iata un remediu:

Psalmi 91

" Cel ce stã sub ocrotirea Celui Prea Înalt, si se odihneste la umbra Celui Atoputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scãpare, si cetãtuia mea, Dumnezeul meu în care mã încred!” Da, El te scapã de latul vânãtorului, de ciumã si de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, si te vei ascunde sub aripile Lui. Cãci scut si pavãzã este credinciosia Lui! Nu trebuie sã te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sãgeata care sboarã ziua, nici de ciuma, care umblã în întuneric, nici de molima, care bîntuie ziua nameaza mare. O mie sã cadã alãturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii, si vei vedea rãsplãtirea celor rãi. Pentru cã zici: „Domnul este locul meu de adãpost!” si faci din Cel Prea Înalt turnul tãu de scãpare,0 de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tãu. Cãci El va porunci îngerilor Sãi sã te pãzeascã în toate cãile tale;si ei te vor duce pe mâni, ca nu cumva sã-ti lovesti piciorul de vreo piatrã. Vei pãsi peste lei si peste nãpîrci, si vei cãlca peste pui de lei si peste serpi. „Fiindcã Mã iubeste-zice Domnul-de aceea îl voi izbãvi; îl voi ocroti, cãci cunoaste Numele Meu. Când Mã va chema, îi voi rãspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbãvi si-l voi proslãvi. Îl voi sãtura cu viatã lungã, si-i voi arãta mântuirea Mea”."

Vreau sa inchiei cu un citat care mi-a ramas in inima: Christos este totul! Glorie Lui! Amin!

file din bucuria de a fi femeie

2009-07-04T01:55:00.006+03:00

("o rana infectata"- post sters;

inlocuita cu "file din bucuria de a fi femeie")

Dumnezeu te-a creat cu o gingasie deosebita, cu o tandrete deosebita, si El vrea sa te foloseasca asa.

Fi onorata!

Esti creata de insusi Dumnezeu.

Accepta ceea ce vrea El sa fi.

Urmeaza visul Lui, nu visul tau si vei fi fericita si implinita.

Din inima Familiei catre inima Femeii

2009-07-03T02:17:00.004+03:00

In ultima vreme, in incercarea mea de a gasi imaginea perfecta pentru familia crestina, am dat peste un set extraordinar de predici... Predicatorul este Iacob Coman, iar subectul care m-a interesat este desigur "Imaginea femeii dupa inima lui Dumnezeu"- ca femeie in biserica, ca sotie - sau viitoare sotie, cazul meu:D, sau ca tanara necasatorita care isi incepe tumultosul drum in viata- tot cazul meu:D. Si iata-ma analizand si reanalizand femeia crestina si gasindu-ma undeva sub standarde... but I`m workin` on it! Voi pe unde va aflati?
aici gasesti predicile: --->pastor Iacob Coman<---

Nu uitati dragelor, reprezentante al sexului frumos, ni s-a dat harul sa fim iubite si sa iubim in aceeasi masura, dar daca nu zideste Domnul o casa degeaba lucreaza cei ce o zidesc. Acceptati sa deveniti ceea ce isi doreste Dumnezeu de la voi, chiar cand aceasta trece limitele rationalitatii- a mandriei si orgoliului. Acceptati ceea ce isi doreste El pentru voi ca sa fiti fericite.

Iata un citat pe care l-am primit si care imi place nespus de mult:

Billy Graham a zis : "Cea mai veche si mai importanta biserica din lume este biserica din camin. Sotul este pastorul ordinat deDumnezeu in acea biserica. Daca el nu-si indeplineste datoria de conducator al familiei in inchinare, atunci se afla intr-o stare mizerabila de esec. El isi pune familia in pericol. Astfel, orice barbat care refuza sa conduca devotiunile familiale se poarta nedrept fata de sotia si copiii sai si comite o crima impotriva lui Dumnezeu!".

Imi doresc ca si biserica din casa mea sa fie o biserica adevarata - cuvinte dedicate tatalui meu (Tata, daca citesti randurile acestea, sa sti ca asta imi doresc cel mai mult de la familia noastra - care se pare ca a luat-o putin razna.)

Timpul

2009-06-30T03:06:00.001+03:00

O zi din viata unui vas mai slab

2009-06-30T00:56:00.003+03:00

Te trezesti dimineata, deschizi larg geamul si lasi intaiul fir de lumina sa-ti mangaie fata catifelata. Privesti natura si murmuri cu glasul minunat pe care El ti l-a dat: "Multumesc Doamne". Cu un zambet larg pe fata cu cu caldura in inima incepi sa cureti camera, sa faci paturile si sa te pregatesti pentru o noua zi. In sfarsit totul straluceste de curatenie in lumina sclipitoare de afara... Ingenunchezi si incepi sa vorbesti cu Creatorul Tau... plangi, razi, multumestio, iar apoi cu inima plina si eliberata de o povara incepi o noua zi de munca... poate trebuie sa iti pregatesti copii pentru o noua zi de scoala... sau poate pur si simplu trebuie sa te duci tu insati la scoala, scutita inca de poverile unei familii, fiind tu insati un copil. Parasesti camera intr-un ton vesel si apoi iesi pe usa casei pentru a pasi intr-o lume agitata, o lume in care esti asaltata de diferite mesaje. Ti se spune ca trebuie sa fi o femeie independenta, ca trebuie sa fi atragatoare, ti se spune ca nu trebuie sa depinzi de nimeni, si alte mesaje asemanatoare. Mesaje din filiala "gunoi intra, gunoi iasa" intalnesti la orice pas, sfaturi pentru cariera, consiliere si altele asemenea... orice ti-ar putea ocupa timul se apropie de tine in cascade... in sfarsit ajungi la destinatie unde barfele incep sa curga in cascade, directorul, colegul sau poate chiar colega aceea draguta... se pare ca esti la postul national de stiri al institutiei si totul se transmite cu cele mai amanuntite detalii...

Remediul? este simplu:

Psalmi 1:1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rãi, nu se opreste pe calea celor pãcãtosi, si nu se aseazã pe scaunul celor batjocoritori!

2 Ci îsi gãseste plãcerea în Legea Domnului, si zi si noapte cugetã la Legea Lui!

3 El este ca un pom sãdit lângã un izvor de apã, care îsi dã rodul la vremea lui, si ale cãrui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârsit.

... probabil ca e destul de riscant sa te apropii prea mult de colege... astazi ai o gramada de treaba pe care trebuie sa o duci la bun sfasit...

in pauza de masa te opresti din munca... fetele desigur isi beau cafeasua, unele sunt in fumoar iar altele dau pe gat barfe barfe si iar barfe... inima iti plange inaintea Domnului tau pentru ele... iti deschizi noul testament si te incarci cu inca o doza de energie iar apoi scoti sabia si iesi la atac... sti ca o batalie nu se castiga doar stand in defensiva asa ca te hotarasti ataci cu Sabia Duhului... ele sunt triste, dar tu incepi sa imprastii mireasma de sus... te opresti la masa celor care se ocupau acum cateva minute cu barfa si incepi sa le imparti din dragostea lui Isus. Sunt uimite si coplesite... Dumnezeu se opreste la inima fiecareia... dar tie iti zambeste parca intr-un mod cu totul special... gandeste-te un moment... daca te-ai fi oprit la masa lor...

Te intorci acasa... esti obosita... putin si te odihnesti cateva minute... mai ai inca atatea de facut... mainile tale blajine incep sa ordoneze, sa curete si sa aranjeze cu arara dibacie... iar in inima ta se naste o cantare noua, o cantare asa cum n-ai mai auzit... Insusi Domnul tau canta un cantec minunat in inima ta umplandu-te de bucurie... Trece o zi... trec trei... uneori mai cazi... alteori te mai impiedici... dar tu intotdeauna sti ca ai o mana intinsa catre Tine, e Mana Salvatorului tau, care iti spune: " Iubita mea mai plange, mai rabda, mai canta... Te mai roaga odata cu dor, si-n inima-ti franta mai strange comori sfinte din sfantu-Mi izvor."